La 56 de ani, Nicola se declară mulțumită și chiar încântată de viața pe care o duce. Cariera sa strălucită continuă să adune aplauze: la concertele mari, sute de fani cântă alături de ea piesele care i-au consacrat numele. Dar succesul nu a venit fără obstacole. Vedeta dezvăluie astăzi de ce nu mai are încredere în prieteniile din showbiz și povestește despre momentele în care i s-au pus bețe în roate, cum a fost cazul Festivalului de la Mamaia din 2002.
Într-o discuție sinceră, Nicola ne-a mărturisit că nu mai crede în prieteniile din showbiz, o lume pe care o cunoaște încă din 1985. Recunoaște că există colegi care leagă legături autentice, dar, în cazul ei, a simțit pe propria piele că mulți se bucură de succesul tău… doar atâta timp cât nu le umbrește pe al lor.
„Deci uite care e treaba în lumea mondenă. Tu poți să zici că ești prietenă cu colega ta, cântăreața X. Întotdeauna va fi concurență. Indiferent. În orice domeniu. Deci zici că fuzionezi tu, cabinet cosmetic, cu altul. N-ai cum, mă, pentru că întotdeauna vor fi rivalitățile astea. Că eu trebuie să am mai mulți clienți. Intervine această concurență care răpește din prietenie. Că n-ai cum, mă, nu se poate”, ne-a spus Nicola.
Nu de puține ori a simțit înțepături subtile venite din partea unor persoane cunoscute, pe care le considera apropiate. La început, astfel de gesturi o afectau profund, dar odată cu trecerea timpului și cu experiența acumulată, a învățat să le privească cu detașare și să nu mai lase nimic să-i umbrească bucuria sau succesul.
„De-a lungul timpului, multe. Dar nu le mai bag în seamă, nu mă mai interesează – acum, în momentul ăsta și de ceva timp încoace, nu mă mai interesează.
Înainte, sufeream. Înainte, însemnând, nu știu, pe la 20 și hai chiar 30 de ani. Dar acum nu mă mai interesează. Dovadă faptului că indiferent, că am fost criticată că m-am îmbrăcată în roz. Eu tot în roz mă îmbrac. Dacă eu vreau azi în roz, mă îmbrac în roz. Mâine poate mă îmbrac în negru. Că poate îmi place o haină care e frumoasă și e neagră. Apropo, eu am învățat foarte multe de la americani.
Cât de mult contează confortul pentru tine, știi, să te simți bine în pielea ta. Ei nu pun preț foarte mult pe ce spui tu. Nu!”, a mai spus Nicola.
Unele piedici le-a uitat, iar altele le-a păstrat în suflet până în ziua de astăzi. Își amintește cum obișnuia să plângă și să se consume, fără să înțeleagă de ce oamenii pot fi răi. În timp, toate aceste momente grele s-au transformat însă în lecții prețioase de viață.
„Mi-amintesc foarte multe piedici, pe care au vrut să mi le pună mulți. Dar știi care e treaba cu piedicile astea? Înainte, da, le dădeam importanță. Mă enervam, plângeam câteodată. Dar trebuie să înțelegi că viața nu e roz întotdeauna.
Că ai aceste obstacole pentru că ele te fac mai puternic. Dacă tu ești ținut în puf toată viața, nu ai cum să devii puternic sau puternică. Trebuie să ai niște obstacole și să înveți să fii puternic”, a declarat Nicola.
O astfel de întâmplare s-a petrecut la Festivalul de la Mamaia din 2002, unde Nicola a participat la secțiunea de creație. Spre surprinderea sa, a fost scoasă din concurs. Însă ceea ce a urmat a depășit toate așteptările: publicul și presa au făcut front comun, iar ea a reintrat în competiție, plecând în cele din urmă cu premiul al II-lea.
„Festivalul Mamaia 2002, când am participat cu Lângă mine și am fost scoasă din festival. Deci, efectiv, am fost scoasă. Nu știu motivul. Probabil că era o concurență foarte mare piesa. N-am primit nicio explicație. După care am fost reintrodusă în festival, pentru că s-a luptat presa să mă reintroducă în festival și am luat premiul doi. Iar după aceea, această piesă a bubuit.
Dar a fost foarte tare momentul, eu mă bucur că s-a întâmplat așa. Pentru că, pe lângă faptul că piesa, și acum când o cânt, toată lumea știe versurile… Deci este foarte bună piesa și acum este foarte actuală. Și gândește-te câtă lume s-a răsculat atunci. Mie mi-a priit foarte tare momentul ăla.
Doamne, eu sunt foarte mulțumită cu ceea ce s-a întâmplat atunci. Mi-aduc aminte că mă uitam la un panou unde se dădeau punctajele. Și eu voiam să văd, repet, după ce am fost reintroduși în festival, că eram eu cu Mihai Alexandru, cu el am făcut piesa. El era soțul meu atunci. El venise la mine și mă dă la o parte și face, ‘nu te mai uita’, de frică. Și eu am zis,’ nu, eu stau aici, vreau să mă uit’.
Momentul ăla mi-am dat seama că eu devenisem mai puternică. Pentru că m-am uitat, efectiv. Și a fost perfect pentru mine. Deci o să mulțumesc tuturor că s-a întâmplat așa. Căci, altfel, cu toate că piesa e foarte bună, poate că n-ar fi avut atâta impact”, și-a adus aminte Nicola.