La o căutare pe Google a sintagmei De ce ating poliţiştii unul dintre farurile mașinii, ți se întorc cam 146.000 de rezultate. Aproximativ toate sunt false și propagă un mit urban.
În ultimii ani avut ceva tracțiune pe internetul românesc dilema asta: De ce ating poliţiştii unul dintre farurile mașinii. Explicațiile, două la număr, sunt aceleași în orice sursă și niciuna nu te lămurește pe deplin. Așa că am făcut o mică cercetare pe internet ca să văd de unde a pornit mitul, unde se duce și care-i sensul (dacă e vreunul) pentru această practică.
Înainte de toate trebuie să știi că e un mit venit din Statele Unite ale Americii. Apoi, nu e vorba de faruri, ci de stopuri. Nu în ultimul rând, practica reală presupune o palmă dată în portabagaj de către polițiști.
Cele două explicații care au circulat în presa din România despre de ce polițiștii ating farurile mașinii sunt că: 1) eventual opresc de la diverse infracțiuni șoferul (că i se distrage atenția) și 2) își lasă amprentele pe mașină în caz că lucrurile degenerează.
Pe The Law Dictionary am descoperit că, da, cele două scenarii sunt plauzibile și cam așa s-a propagat mitul în America. Întâi, polițiștii încearcă să-i distragă atenția șoferului cu o palmă dată peste stopuri sau în portabagaj. Conform acestei surse, practica a dus la prinderea în fapt a celor drogați sau beți la volan. Statistici nu există.
Apoi, e dată și ipoteza că așa polițiștii își lasă amprentele pe mașină. În caz că li se întâmplă ceva, mașina devine probă (dacă nu e spălată sau ștearsă). În niciunul dintre cazuri nu e vorba de faruri, ci de spatele mașinii – stopuri sau portabagaj.
Pe Quora am descoperit niște răspunsuri ceva mai coerente de la polițiști. Într-unul dintre răspunsuri se explică cum tehnica asta e predată la Academie. Totuși, nu e vorba de amprente, ci de ipoteza cu distragerea atenției. Astfel, dacă e oprit un șofer care are ceva de ascuns, zgomotul făcut de polițist cu o palmă dată în portbagaj îl face să se uite în spate, să vadă ce se întâmplă, și astfel polițistul să fie în avantaj.
O polițistă, care a activat între 1992 și 2012, a spus că ei erau învățați să noteze numărul de înmatriculare, înainte să se ducă în recunoaștere la mașină. Astfel, faza cu amprentele e destul de șubredă.
Cam asta e treaba cu mitul. Altfel, mai trebuie să reții că e o practică din America, nu prea populară în România.