David Popovici, o nouă lecție de modestie după ce a câștigat aurul la Jocurile Olimpice: „Dacă eu am reușit, un băiat crescut în Titan, oricine poate”

În finala de ieri seară, una de infarct, la doar două secunde diferență, David Popovici era declarat marele învingător. După una din cele mai lungi pauze din istoria înotului românesc, tânărul de 19 ani a adus aurul olimpic pentru România, dar nu fără a ne da o nouă lecție de modestie.

David Popovici a făcut o finală de infarct

Pentru românii aflați la Paris, dar și pentru cei de acasă, care au urmărit finala de la 200 de metri de ieri seară, momentul a fost unul plin de tensiune, dar și o explozie de bucurie. După un start relativ slab, și după cel puțin 2 tururi de bazin în care nu i se mai dădea nicio șansă, marele David Popovici reușea să demonstreze ce înseamnă să fi un adevărat sportiv.

Cum arată locul de veci unde a fost înmormântat Silviu Prigoană. Cavoul este unul impresionant. Detaliul care a atras atenția

Cum a apărut Honorius Prigoană la IML Brașov. A șocat pe toată lumea. Cum s-a îmbrăcat

Atac la Silviu Prigoană, chiar și după ce a murit! ”L-am blestemat!”

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Cu o determinare până la sacrificiu, și având în fața sa doi înotători de excepție, americanul Luke Hobson, care a ținut ștefata până la final, și britanicul Matthew Richardson, David a reușit imposibilul.

Cu un minut, 44 de secunde şi 72 de sutimi, David Popovici avea să urce drapelul României și să facă Imnul Național auzit, pe cea mai importantă scenă sportivă a momentului, Jocurile Olimpice de la Paris.

Când nimeni nu mai credea într-o revenire a sportivului român, minunea s-a produs exact atunci când trebuia, iar tabela a arătat la final doar 2 secunde diferență între sportivul nostru și al doilea clasat Matthew Richardson.

David Popovici ne-a mai dat o nouă lecție de modestie

La doar câteva minute după câștigarea finalei, David Popovici ne-a mai dat o nouă lecție de modestie, în dialogul avut cu reporterul Televiziunii Naționale, aflate la fața locului:

„Nu mi-a păsat de medalie. Aşa am câştigat-o. Nu acesta este obiectivul. Obiectivul este să te simţi bine. Vii la Jocurile Olimpice să concurezi cu cei mai buni din lume. E un privilegiu doar să fii aici.

Tocmai că nu am luptat pentru medalie, am reuşit să o câştig. A fost o luptă de câini, fix aşa o descriu. Pe ultimii 50 de metri, îl vedeam pe american că este în faţa mea, ştiam că neamţul e undeva în stânga mea.

Văzusem că plecase tare. Chiar dacă nu te uiţi la ei, îi simţi acolo respirându-ţi în ceafă. Ştiam că sunt acolo şi nu mi-am permis nicio secundă să o las moale. Am făcut cursa pe care o doream.”, și-a început declarația tânărul medaliat cu aurul olimpic.

„Dacă eu am reușit, un băiat crescut în Titan, oricine poate”

După o pauză de 20 de ani, de la ultima victorie olimpică, și tot într-o finală de 200 de metri, dar la fete, prin performanța Cameliei Potec la JO de la Atena, ne putem bucura cu acest triumf al unei generații reprezentante de David Popovici, de doar 19 ani, dar cu o tărie de caracter excepțională.

Dar, ceea ce a reușit să facă tânărul sportiv este o nouă lecție de modestie:

„Chiar dacă nu acesta era obiectivul, mă bucur pentru medalie. Mi-am dat seama când am atins plăcuţa pentru că au nişte lumini. Dacă atingi primul, vezi doar o lumină. Au fost lacrimi de bucurie în tribune, şi la mine au fost.

Nu sunt cel mai deschis om, dar am plâns şi eu când am dat primul interviu. Inclusiv pe podium m-am abţinut. Am visat la acest moment, la 11 ani tortul meu a fost cu Jocurile Olimpice de la Tokyo. Eu de la 11 ani ştiam că îmi doresc să ajung la Jocuri.

Dacă eu am reuşit, un băiat crescut în Titan – Pantelimon, complet obişnuit, absolut oricine poate. Prin determinare, perseverenţă şi multă muncă. Aş vrea să profit de ocazie şi să le mulţumesc tuturor celor care m-au susţinut”, a declarat David Popovici în interviul acordat TVR.

Rămâne să așteptăm finala de la 100 de metri, și poate vom asista la un reveriment al românului nostru.