Dan Spătaru a fost prima vedetă adevărată din țara noastră, deși în același timp mai erau interpreți care aveau lipici la public. Artistul a lăsat românilor comoară șlagărele sale, printre care și ”Țărăncuță, țărăncuță”, ”Nici o lacrimă”, ”Drumurile noastre”, ”Nu m-am gândit la despărțire”, ”Oare, oare”, ”Te așteaptă un om”. Artistul ar fi împlinit azi 80 de ani.
Dan Spătaru, născut pe 2 octombrie 1939, într-o familie de învățători a fost student când a început să cânte la ”Casa Studenților”, în 1962. Muzica de suflet, cu care a și pășit pentru prima dată pe scenă, a fost muzica italiană, care era la modă în acea vreme. Solistul a bătut recordul de aplauze când era în Cuba: 16 minute și 19 secunde. „Prin 1967 am fost la un festival internațional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute și 19 secunde!”, a povestit Dan Spătaru.
Aplauzele nu le-a primit doar pentru timbru și interpretare, ci și pentru prezența sa scenică. Ținuta de vedetă internațională l-a adus în inimile românilor. Acum, au rămas amintirile celor care l-au ascultat live, pozele, iar pentru cei care nu au reușit să îl cunoască au rămas șlagărele, multe la număr. De altfel, nici astăzi, la 15 ani de la moartea sa, românii nu au renunțat la melodia ”Drumurile noastre toate”, neexistând petrecere fără ca ea să răsune.
După ce a cunoscut succesul, marele Dan Spătaru a început să guste și din plăcerile vieții, căzând de tânăr în patima alcoolului. Interpretul a avut mari probleme din cauza băuturii, dar a reușit să treacă peste acest viciu de unul singur.
„A suferit foarte mult pentru că a fost arătat cu degetul din cauza băuturii. La un moment dat, a venit la el şi Aurică Andreescu, o altă voce mare, şi el cu acelaşi viciu. L-a întrebat cum a reuşit, iar el i-a răspuns: „Am vorbit cu mine”. A murit la 28 de ani de când se lăsase de băutură, dar nu a venit niciodată să bea acasă.
Aveam damingenele înşirate pe terasă, cu tot felul de băuturi, însă lui mereu îi plăcea ca paharul să fie vorbit. Chiar îl certam şi îi spuneam că, măcar dacă tot bea, să bea acasă. Iar el asta îmi răspundea. Că îi place ca paharul să fie vorbit. Bea mereu la discuţii, la restaurant, îşi chema prietenii. Era foarte generos cu ei, le dădea şi masa şi de băut…”, a povestit Sida Spătaru.