România nu are o bogată istorie în ceea ce privește industria de automobile. Chiar și așa, în câteva zeci de ani, a cultivat o legendă sub forma mașinilor Dacia.
În Capitală, primele autoturisme au apărut destul de devreme, iar primul vehicul înmatriculat a fost un model FN Herstal. Se întâmpla în anul 1900. Cu toate acestea, pentru mulți zeci de ani, țara noastră nu a fabricat niciun automobil cap-coadă. Acest lucru s-a întâmplat până la finele celui de-Al Doilea Război Mondial.
Astfel, în anul 1945, lua naștere modelul Malaxa 1C, primul vehicul 100% românesc. Mașina era fabricată în orașul Reșița și la model au lucrat și tehnicieni de la IAR Braşov, prima fabrică de avioane din România.
Mașina a fost numită Malaxa 1C după numele inginerului Nicolae Malaxa (1884-1965), un cunoscut întreprinzător al perioadei interbelice. Malaxa 1c putea transporta până la 6 persoane. Forma caroseriei era extrem de elegantă și aerodinamică, iar portbagajul era poziționat în partea din față.
Proiectul autotomobilului aparţinea unui grup de ingineri şi tehnicieni de la uzinele A.S.A.M. şi Malaxa din Bucureşti şi IAR din Braşov. Lider era inginerul Petre Carp. Maşina avea un motor cu trei cilindri în stea, cu răcire forţată cu aer, capabil să dezvolte 30 de cai putere (după măsurătorile vremii). Motorul format un tot unitar cu diferenţialul şi cutia de viteze. Greutatea motorului era de 80 kg, iar ansamblul cu diferenţialul şi cutia de viteze ajungea la 150 kg.
Ca să asigure răcirea motorului, între plafon şi acoperiş era lăsat un spaţiu pentru canalizarea aerului necesar. Aerul era captat din faţă, de deasupra parbrizului şi era canalizat prin acoperişul cu pereţi dubli, cu ajutorul unui ventilator, care îl absorbea, dirijând o parte peste cilindri, iar restul la carburator.
Viteza maximă era de 120 km/h. Malaxa oferea un nivel înalt de confort şi putea transporta până la şase persoane. Caroseria avea o formă aerodinamică, elegantă, cu portbagajul în partea din faţă, sub capotă, unde se afla şi roata de rezervă. Prinderea caroseriei pe şasiu se făcea prin tampoane de cauciuc. Consumul de benzină era de 10 l/100 km.
Timp de doi ani a fost produsă Malaxa 1C și au fost fabricate în jur de 200 de unități. Condițiile economice grele au făcut ca modelul să nu poată trece la producția de serie. Totodată, uzina Malaxa din Reșița a fost mutată la Podgorie, în Urali, se pare, la cererea generalului Brejnev, care a fost extrem de impresionat de automobilul românesc după ce a efectuat un drum București-Sofia.
Surse neoficiale susțin că un astfel de model ar exista în colecția deținută de fostul lider sovietic Leonid Brejnev. Din anul 1988, colecția a trecut în patrimoniul național rus. În 1982, anul în care a murit, Leonid Brejnev avea peste 1.000 de automobile clasice în colecția sa.