Despre “dor” toată lumea ştie că nu are o corespondenţă în niciun alt grai de pe Mapamond, însă puţini au habar că sunt cuvinte care nu există în limba română, deşi ar trebui să fie în DEX. Iată câteva dintre cele mai bune exemple.
Dintre cele 80.000 de cuvinte explicate în DEX, două sunt unice în lume şi nu pot fi traduse în nicio altă limbă: “dor” şi “doină”. Acest lucru se întâmpla şi în cazul altor graiuri de pe Mapamond. De exemplu, “Kaapshljmurslis” ar putea fi un cuvânt extrem de folosit de către bucureştenii care doresc să ajungă, în fiecare dimineaţă, la locul de muncă. Se traduce prin “un om înghesuit în transportul în comun” şi provine din limba letonă. Tot pe acelaşi principiu este şi “Backpfeifengesicht”, termen, aţi ghicit!, nemţesc şi face referire la “o față care cere bătaie”.
Dacă te-ai săturat să mănânci, dar continui să o faci pentru că preparatul din farfurie este delicios, atunci poţi folosi cu încredere “Shemomedjamo” care înseamnă chiar acest lucru. În cazul în care eşti genul de persoană care ai făcut o obsesie din a atrage atenţia altora cu privire la greşelile gramaticale, inseamnă că eşti “Pilkunnussija”, cuvânt folosit de finlandezi.
“Utepils” este un termen pe care norvegienii îl utilizează pentru a descrie sentimentul de a bea o bere, afară, într-o zi însorită. Tot pe acest principiu, suedezii folosesc “Gokotta” pentru trezitul de dimineaţă cu scopul de a ieşi în natură pentru a auzi cântecul păsărilor. “Kyoikumama” (Japoneză) înseamnă “o mamă care își obligă copilul să facă studii academice, în timp ce “Dépaysement” (Franceză) reprezintă emoțiile pe care le simți când ești străin într-o țară. Interesant, nu-i aşa?
Cel mai lung cuvânt în limba română se află pe locul al treilea în topul celor mai mari cuvinte din Europa. Conţine 44 de litere şi defineşte o boală a plămânilor provocată de inhalarea prafului de siliciu vulcanic: PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZĂ.
Un alt lucru inedit pe care sigur nu îl ştiai este faptul că graiul românesc este singurul dintre cele europene în care se poate face o propoziție completă formată din opt cuvinte ce conțin doar vocale: „Oaia aia e a ei, eu o iau.” De asemenea, limba română conține și câteva grupuri de cuvinte care pot fi citite de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga fără să-și piardă sensul: „Ele fac cafele.” „Ele ne seduc cu desenele.” „O ramă maro.”