Cum vine Moș Crăciun în diferite țări ale lumii. Tradițiile din Ajun sunt diferite, dar ce este la fel pentru toți?

Crăciunul este una dintre cele mai celebre sărbători ale anului, pe care oamenii din lumea întreagă o iubesc. Moș Crăciun este personajul favorit al copiilor, care ajunge în Ajun cu daruri pentru toți. Tradițiile de pe 24 decembrie sunt diferite de la țară la țară, dar fiecare are frumusețea ei. Ce se aseamănă, însă, în ceea ce privește sărbătorile de iarnă.

Tradițiile comune de Crăciun ale lumii

În noaptea de 24 spre 25 decembrie, emoția și nerăbdarea se răspândesc printre copiii din întreaga lume, aflați în așteptarea sosirii lui Moș Crăciun. Indiferent de denumirea pe care o au pentru acesta – fie că este Santa Claus, Samichlaus, Pere Noël, Sinter Klaas, Babuşka, Joulupukki sau Viejito Pascuero – fiecare micuț din orice colț al globului se bucură de ideea că Moșul îi va aduce un cadou.

Bucuria celui care aduce daruri este mare pentru copiii din lumea întreagă. Fiecare țară are propriile sale tradiții, care fac această sărbătoare și mai specială. În lumea întreagă, micuții îi scriu o scrisoare Moșului, în care precizează ce speră ca acesta să le aducă.

Renii sunt aceiași în oricare țară, personaje la fel de iubite pretutindeni. Țoti copiii îi cunosc pe Rudolph, renul-șef, care îi conduce pe toți ceilalți: Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen.

Tradiția legată de Moș Crăciun, cel care împarte daruri copiilor cuminți în noaptea de 24 spre 25 decembrie, are origini în secolul al IX-lea. Marele secret al adresei lui Moș Crăciun a fost dezvăluită abia în 1927, la un post de radio finlandez, de către Markus Rautio, cunoscut sub numele de „Unchiul Markus”, gazda emisiunii „Ora Copiilor”.

Acesta a declarat că Moș Crăciun locuiește în Munții Korvatunturi, denumire care se traduce ca „Muntele Ureche”, situat în ținutul Savukoski, la granița dintre Finlanda și Rusia, conform detaliilor prezentate în volumul „Cartea de Crăciun” de Sorin Lavric (Editura Humanitas, 1997).

Cum îl așteaptă copiii de pretutindeni pe Moș Crăciun

Germania– „Christklots” reprezintă tradiția de a arde un butuc pe toată durata nopții de Crăciun, iar conform credinței tradiționale, acest gest este considerat a oferi protecție casei împotriva hoților și a nenorocirilor pe tot parcursul anului.

Ajunul Crăciunului devine astfel cea mai importantă zi de sărbătoare, adunând familia în jurul mesei festive și pregătindu-se să meargă împreună la biserică, după cum este descris în „Cartea de Crăciun” de Sorin Lavric (Editura Humanitas, 1997).

Vezi și: Ce îi spui copilului despre Moș Crăciun, în funcție de vârsta lui. Ce spun psihologii

În fiecare dintre cele patru duminici dinaintea nașterii lui Iisus, se aprinde o lumânare, plasată cu grijă într-o cutie. Procesiunile reprezentând cei trei magi și momentul nașterii lui Hristos devin puncte centrale ale acestei perioade.

Anglia– Un alt obicei vechi constă în atârnarea ciorapilor la șemineu, în așteptarea cadourilor, în timp ce în casă se agață vâsc, iar în jurul casei se dispun crenguțe de brad. Această tradiție este întâlnită și în România, precum și în multe alte țări.

Un obicei memorabil și specific englezesc este pregătirea celebrei budinci „hackin”, care, în secolul al XVII-lea, era realizată chiar în dimineața de Crăciun. Aceasta era îmbogățită cu brandy și flambată în momentul servirii, detalii prezentate într-un volum de referință menționat.

În Italia, sărbătoarea Crăciunului începe cu opt zile înainte și este denumită „Novena”. În această perioadă, copiii parcurg casele recitând poezii și cântând, însă darurile sunt primite abia pe 6 ianuarie. Conform tradiției, înainte de sosirea lui Moș Crăciun, apare Baba Cloanța (Befana), călare pe mătura ei, efectuând o atentă verificare a purtării fiecărui copil. Ea este generoasă cu cei mici, strecurându-se pe hornuri și lăsând darurile lângă bradul frumos împodobit.

Cele mai frumoase tradiții de Crăciun

Cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în fiecare duminică, tradiția americană presupune aprinderea unei lumânări, fiecare având o semnificație distinctă. Aceste lumânări sunt simboluri specifice care se regăsesc în ritualul sărbătorii.

În seara Crăciunului, toate aceste lumânări sunt reaprinse pentru a sărbători Nașterea Domnului. Masa festivă include tradiționalul curcan, iar desertul de Crăciun este reprezentat de o prăjitură cu fructe confiate, o specialitate apreciată în această perioadă a anului.

Te-ar putea interesa și: Turte de Crăciun, rețeta veche de sute de ani. Cum prepară gospodinele din Moldova Scutecele lui Iisus  

În Chile, atât copiii, cât și adulții, se implică în creația sau achiziționarea unor mici figurine din lut, pe care le plasează cu grijă sub brad. Aceste miniaturi sunt cunoscute sub numele de „pasebre”. Interesant este faptul că și Moș Crăciun, sau „Viejito Pascuero”, așa cum este numit, își alege o figurină din sub fiecare brad, intrând astfel și el în spiritul acestei tradiții festive.

Vâscul este și el o tradiție comună, respectată în mai multe state din lume, inclusiv la noi în România. Vâscul a fost venerat ca o plantă sacră atât de norvegieni și druizii celți, cât și de indienii nord-americani. Când este atârnat deasupra ușii, vâscul este adus în casă cu promisiunea de noroc, bunăstare și fericire.

Remarcabil este faptul că vâscul își păstrează prospețimea și în timpul iernii, rezistând la ger și întuneric. Deoarece nu își pierde niciodată frunzele, asemenea bradului, se crede că aduce prosperitate și sănătate în familie.

Mai mult decât atât, vâscul devine un simbol al stabilității și fericirii în cuplurile îndrăgostite, susținându-se credința că o crenguță de vâsc aduce cu ea un înger protector al iubirii. În România, îl punem atât la brad, dar și la tocul ușii, unde se spune că trebuie să te săruți cu persoana iubită, pentru a vă asigura că veți avea o relație sănătoasă mereu.