Cum şi-a încoronat România primul ei rege. Dorinţele neaşteptate ale lui Carol I, de ce nu a purtat coroana

Pentru cei care știu puține lucruri despre România, trebuie spus din start că a avut doar pentru suverani urcați pe tron, primul fiind chiar Carol I, iar ultimul Regele Mihai I. Dar, până la încoronarea celui din urmă, istoria consemnează cum şi-a încoronat România primul ei rege, precum și care au fost dorinţele neaşteptate ale lui Carol I, dar și de ce nu a purtat coroana.

O istorie a Casei Regale de 66 de ani

Istoria Casei Regale a României este una scurtă, dacă ținem cont de celelalte Case Regale ale Europei, dar nu mai scurtă decât cea a lui Lady Jane Grey, amintită în istoria Marii Britanii ca fiind monarhul cu cea mai scurtă domnie, doar nouă zile.

Totul avea să se întâmple după ce grupul pașoptiștilor aveau să-l exileze pe domnitorul român Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Moldovei și Țării Românești.

Cel care avea să îi propună preluarea conducerii noului regat este Ion C. Brătianu, care după mai multe refuzuri, ajunge în Germania unde îl va întâlni pe Carol, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen.

Având în spate suprotul aliaților, Franța, Prusia, dar având opoziție din partea Imperiului Habsburgic și cel Otoman, Carol I va deveni în primă fază Domnitor al României, pe 10 mai 1866.

Ulterior, la 15 ani de la depunerea jurrămâtului, pe 14 martie 1881 Carol I devine primul Rege al României, instaurându-se astfel o nouă distanie regală, a familiei de Hohenzollern. Conform documentelor istorice, este una din cele mai înfloritarea perioade a României interbelice, când Regele Carol I demarează revoluția industrială în România. De la momentul urcării sale pe tron și până la abdicarea Regelui Mihai I aveau să treacă doar 66 de ani de regalitate în acest mic stat est-european.

Cum şi-a încoronat România primul ei rege

Așa cum spuneam, data de 10 Mai este considerată și astăzi ziua Casei Regale a României, fiind de fapt, data la care Carol I, alături de soția sa Elisabeta, erau părtași direcți la instaurarea regalității.

Cei doi aveau să depună jurământul în cadrul unei ceremonii la Mitropolie, în prezența oficialilor și a mai-marilor Bisericii Române, după cum consemnau și documentele vremii:

„Regele și Regina, Principele Moștenitor Leopold și fiii săi, însoțiți de amândoi mitropoliții, intră în biserică și se închină la sfintele icoane, în fața cărora sunt depuse Coroanele.

După aceasta ies din catedrală, tot pe ușa cea mare, și se duc pe tribuna regală, frumos împodobită, înaintea căreia, sub cerul liber, se celebrează serviciul divin”.

Dorinţele neaşteptate ale lui Carol I și de ce nu a purtat Coroana Regală

Încoronarea propriu-zisă nu a fost una cu fast, așa cum se obișnuia în celelalte Case Regale ale Europei, motivul fiind dorința lui Carol I de demonstra că înscăunarea sa se făcuse din voința poporului și prin jertfa acestuia.

În același context, Coroana Regală a României era făcută dintr-un afet de tun folosit de Armata Română în Războiul de Independență, de altfel un simbol al acestei jertfe.

Ceremonia, așa cum este ea descrisă și de Historia.ro, una fără prea mare fast, avea să se încheie la Palatul Regal, unde proaspătul Rege avea să răspundă în fața Președintelui Senatuli și a înalților oficiali:

„[…] Cu mândrie primesc dar această Coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noștri și care a fost sfințită de biserică.

O primesc ca un simbol al independenței și puterii României! Ea va fi o mărturie despre timpurile grele și glorioase prin care împreună am trecut și va aminti generațiilor viitoare despre eroismul părinților lor și despre unirea ce a domnit între Principe și popor. Însă cea mai frumoasă coroană pentru Regină și pentru mine este și va fi dragostea și încrederea poporului, căruia i-am consacrat toate gândurile și sentimentele noastre.

Înaintea acestor steaguri care au fâlfâit pe câmpurile de bătălie, înaintea acestor Coroane, emblema regalității, și în jurul cărora poporul trebuie să se adune ca și războinicii în jurul acestor steaguri, și înaintea acestor omagii mărețe la care s-a grăbit să ia parte tot poporul, să ne unim cu toții în strigătul scump inimii noastre și care va găsi și azi un ecou puternic în această sală sfințită deja prin atâtea evenimente istorice ale vieții mele: Trăiască scumpa noastră România încoronată azi prin propriile sale merite”.

Printre primele lucruri pe care avea să le facă, Carol I avea să semneze o nouă Constituție, în calitate de Domnitor, în 1866, cea care avea să-i și recunoască așezarea pe tronul noului stat român.

Ulterior, așa cum precizam, Regele Carol I a fost un suvern devotat țării care l-a adoptat, și cu un impact major asupra dezvoltării României din acele vremuri, mare parte din modernizărle industriale fiind făcute în perioada în care acesta s-a aflat pe tron.

Regele Carol I avea să moară la data de 10 octombrie 1914, la vârsta de 75 de ani, lăsând în urma sa un moștenitor pe nepotul său, Ferdinand. Acesta avea să-și lase amprenta definitiv asupra destinelor României, fiind artizanul Marii Unire de la 1 Decembrie 1918.