Probabil ați auzit că ouăle ar trebui depozitate cu capătul ascuțit orientat în jos, dar de multe ori v-ați întrebat de ce. Sau poate nu ați auzit de asta până în prezent și citiți acum pentru prima dată. Oricum, este adevărat. Ouăle trebuie ținute cu vârful în jos. Explicația este mai jos.
Când se formează și se depune un ou, există un capăt îngust, ascuțit și unul rotunjit. Pe măsură ce oul călătorește pe oviduct, acesta pleacă mai întâi cu vârful ascuțit și, de asemenea, se învârte, aproape ca un glonț. Chiar înainte ca găina să-și depună oul, ea se ridică puțin în cuib, ținându-și o poziție ghemuită, iar oul se răstoarnă așa încât să fie așezat mai întâi capătul bont, făcând o aterizare mai bună pentru amortizare, deci pentru a avea mai puține posibilități să se spargă.
În plus, există și un sac de aer la capătul ascuțit al fiecărui ou. Acesta este sacul pe care un embrion îl va folosi pentru aer odată ce plămânii săi sunt dezvoltați, înainte de a fi eclozat și de a respira aerul din exterior. Pe măsură ce un ou îmbătrânește, indiferent dacă este fertil sau nu, sacul de aer se va extinde și va deveni mai mare pe măsură ce aerul este venit prin porii învelișului de ou și lasă să scape umezeala. Există o „floare” naturală, o acoperire invizibilă pe ou, care ajută la prevenirea pătrunderii aerului și a bacteriilor în ou.
Conservarea acestei flori este unul dintre motivele pentru care ouăle nu trebuie spălate decât înainte de a fi folosite. Pe măsură ce aerul și bacteriile pătrund în ou prin porii din coaja sa, întâlnesc mai întâi albușul de ou, deoarece gălbenușul rămâne ancorat aproximativ în mijlocul oului prin fire subțiri și rotunde de proteine numite chalazae. Albușul oferă un strat de protecție pentru gălbenuș, care este partea perisabilă a oului.
Cu toate acestea, pe măsură ce un ou îmbătrânește, bacteriile se vor îndrepta spre gălbenușul bogat în substanțe nutritive unde pot înflori. De asemenea, tot în acest procesc de îmbătrânire, și sacul de aer crește, ce permite bacteriilor să se apropie de gălbenuș. Când un ou este depozitat cu sacul de aer în partea de jos, acel sac se va ridica încet și se va deplasa spre gălbenuș, aducând aerul și bacteriile cu el.
Acest lucru va grăbi procesul de „îmbătrânire” al oulului, făcându-l mai puțin „proaspăt”, deoarece păstrarea gălbenușului complet închisă în albuș protejează gălbenușul de uscare. Prin depozitarea capătului ascuțit al oului în jos, sacul de aer rămâne în partea de sus a oului, unde și trebuie să stea.