Cum se prepara infuzia de ienibahar. Efectele miraculoase pe care le are asupra organismului

Cum se prepara infuzia de ienibahar. Efectele miraculoase pe care le are asupra organismului

Ienihabarul este un copac înalt, de la 7 și 13 metri, cu o coroană bogată. Este originar din Jamaica, insula care este și principalul exportator și consumator.

De unde provine ienibaharul

Despre plantațiile de ienibahar, botanistul Patrick Browne nota, în anul 1755:

„Nimic nu e mai delicios decat parfumul acestor alei, (echivalent cu livezi) atunci cand copacii sunt in floare; ramurile si frunzele care se ating unele de altele, in bataia usoara a vantului, imprastie cea mai minunata aroma”.

De menționat este că fructele de ienibahar seamănă bine cu piperul mare și cafeniu. Acestea se culeg necoapte și se pun la uscat până când li se încrețește coaja și se aude sunetul seminței din interior atunci când boabele sunt zguduite.

Ce aromă are ienibaharul? Ei bine, aroma acestor fructe este o combinație între nucșoară, cuișoare, ghimbir și scorțișoară. Are un gust dulceag și seamănă cu aroma pe care am menționat-o, însă cu accente piperate.

Ienibaharul a fost adus din Europa chiar la scurtă vreme după descoperirea Lumii Noi, de către Cristofor Columb. Însă dacă mâncărurile în țara de origine nu se puneau pe masă fără a avea ienibahar, în Europa este folosit însă mai rar. Cu toate acestea, nicăieri nu se prepară cârnați fără ienibahar. Noi, românii, preparăm micii și cârnații numai cu praf de ienibahar.

Ienibaharul, perfect în tocănițe

Acest condiment este foarte bun și folosit la tocănițe de carne sau legume, sosuri, fripturi, pentru a da parfum murăturilor, în chiftele, mâncare de fasole. De asemenea, marinatele de pui, vită sau porc trebuie să conțină boabe de ienibahar pisate.

Un alt aspect mai puțin cunoscut este că soldații ruși care luptau împotriva lui Napoleon își puneau ienibahar pentru a-și încălzi picioarele. Însă, curând au realizat că nu era vorba numai de căldură, ci și de atenuarea mirosului neplăcut al picioarelor. Acest lucru a adus ienibaharul și în industria cosmetică actuală, unde uleiul de pimento este asociat, de obicei, cu produsele de toaletă la bărbați.

Ienibaharul este folosit și ca remediu natural pentru diverse afecțiuni. El stimulează digestia, scade tensiunea arterială și detoxifică. De asemenea, ienibaharul mai conține și eugenol, un antiseptic care este folosit în stomatologie, uleiuri volatile, săruri minerale.

Cum se prepară infuzia de ienibahar

Infuzia de ienibahar se prepară astfel: pune într-o cană fierbinte patru-cinci boabe de ienibahar și lasă-le la infuzat vreme de zece minute. Acest ceai se bea după o masă copioasă, iar el va favoriza secreția de bilă. Această infuzie se recomandă și ca remediu pentru bronșite și enterite. La nivel extern, infuzia de ienibahar se folosește, cu rezultate bune, în tratamentul acneei.

Mai mult decât atât, uleiul de ienibahar se utilizează în masaj și fricționări pentru a îmbunătăți circulația, dar și împotriva spasmelor și tratarea nevralgiilor. El poate fi achiziționat și de la plafaer sau de la farmacie.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI