Cum se prepară borșul din tărâțe. Așa se folosește corect acest lichid plin de beneficii

Borșul din tărâțe constituie baza multor supe acrișoare din bucătăria românească. Borșul este folosit de gospodine adesea la prepararea ciorbelor acre. În Ardeal, de exemplu, astfel de preparate au denumirea de borș. De asemenea, românii consumă borșul de tărâțe pentru proprietățile sale probiotice și antioxidante.

Borșul de tărâțe regăsit în mai toate gospodăriile românilor

Adăugarea de borș în ciorbe a devenit o tradiție veche în mai toate gospodăriile românești. Borșul din tărâțe este tipic pentru zonele din regiunea extracarpatică, Moldova și Muntenia, unde ciorba acră face parte din bucătăria tradițională.

Se prepară din tărâțe de grâu, făină de porumb, pâine veche, sau drojdie, sau ramuri de vișin. Procesul de fermentare durează două zile. Una dintre trăsăturile sale caracteristice este faptul că se reproduce.

Baza activă care rămâne pe fundul recipientului de fermentare poate fi colectată și multiplicată în continuare. Gustul borșului de tărâțe devine semnificativ mai puternic cu fiecare lot succesiv realizat din startul original de tărâțe fermentate, o caracteristică care plasează procesul de transmitere în centrul calității produsului. Uneori are un gust picant, acru, cu un gust amar subtil și este aromat cu leuștean, o plantă aromatică care se află în centrul bucătăriei românești.

Proveniența ingredientelor este considerată importantă pentru succesul preparatului. Achiziționarea tărâței de grâu, care este un produs secundar al măcinării grâului, depinde de accesibilitatea unei mori de făină. Se crede că tărâțele industriale sunt tratate cu substanțe chimice care ucid drojdia.

Prezența morilor sătești în mediul rural românesc este în scădere dramatică și, odată cu ea, disponibilitatea tărâțelor netratate. Borșul de tărâțe este ferm înrădăcinat în istoria bucătăriei românești și este important pentru fiecare gospodărie. Acesta, ca și alte produse bazate pe fermentație, este încet-încet înlocuit de versiuni industriale, sintetice.

Versiunile sub formă de pudră de borș au dobândit o mare popularitate sub mărci comerciale, iar cunoștințele despre cum se prepară devin rare, la fel ca și disponibilitatea ingredientelor cheie, cum ar fi tărâțele de grâu.

Beneficii pentru sănătate

Tărâțele de grâu sunt foarte nutritive și o sursă excelentă de fibre. Acesta poate fi benefic pentru sănătatea digestivă și cardiacă și ar putea chiar reduce riscul de cancer de sân și de colon. Cu toate acestea, este nepotrivit pentru persoanele cu intoleranță la gluten sau la fructoane, iar conținutul său de acid fitic poate inhiba absorbția anumitor minerale.

Cât despre borșul din tărâțe, îl beau, ca leac pentru mahmureală, majoritatea românilor, probabil datorită efectelor sale antiinflamatorii și concentrației ridicate de vitamina B.

Ingredientele necesare pentru borșul din tărâțe

A face borșul din tărâțe nu este dificil. Este nevoie doar de timp. Aveți nevoie de un borcan sau un vas mare, tărâțe de grâu, făină de porumb și apă și, eventual, niște agenți aromatizanți, dacă doriți. Dacă începeți prima dată un lot de borș de la zero, veți avea nevoie și de câteva bucăți de pâine pentru a începe fermentarea.

După ce ați făcut borș, puteți păstra o parte din tărâțele de grâu ca starter pentru loturile viitoare. Pentru a face cel mai bun borș din tărâțe avem nevoie de următoarele ingrediente, din care se fac aproximativ 3 litri de borș:

• 2 căni de tărâțe de grâu
• 1 cană de făină de porumb
• 3-4 felii de pâine neagră  înlocuiți-o cu huște dacă aveți la dispoziție
• 5-6 frunze de cireșe amare sau alte fructe opțional
• făină de mălai și făină de grâu, după cum este necesar pentru a face huște

Modul de preparare

În anumite gospodării românii vor aromatiza uneori lichidul de fermentare cu frunze de pomi fructiferi, adesea vișin, țelină, pătrunjel sau o combinație a acestora. Puneți un capac pe borcan și lăsați-l pe tejghea, la vedere. Periodic, agitați conținutul.

Începeți prin a clăti 2 căni de tărâțe de grâu în apă rece, strecurați-le și puneți-le într-un borcan mare. De altfel, adăugați tărâțele de grâu uscate în apă rece în borcan, apoi strecurați apa și adăugați tărâțele clătite înapoi în borcanul gol.

Adăugați 1 cană de făină de porumb și umpleți borcanul cu 2 litri de apă caldă. Se amestecă pentru a hidrata boabele. Dacă faceți borș pentru prima dată, adăugați în borcan trei sau patru felii de pâine neagră. Amestecul va crea două lucruri, huște, baza de fermentare a borșului, și borșul lichid.

A doua zi, verificați dacă lichidul începe să facă bule. Acesta este începutul fermentației. După ce vedeți acest început fermentare puteți strecura bucățile de pâine și frunzele de fructe. Continuați să amestecați periodic amestecul timp de încă câteva zile.

După a treia zi, borșul din tărâțe ar trebui să miroasă puțin a murături. Nu ar trebui să miroasă neapărat urât, dar poate un pic neplăcut. Turnați borșul în sticle sau borcane pentru depozitare. Astfel veți filtra substanțele solide.

Păstrați părțile solide rămase pentru a face o huște pentru loturi viitoare. Presărați cât mai mult lichid din solide și puneți-le într-un bol. Adăugați cantități egale de făină de porumb și făină de grâu pentru a usca amestecul. Formați chiftele mici și lăsați-le să se usuce complet.

Când chiftelele sunt complet uscate, puneți-le într-o pungă de congelator și păstrați-le congelate pentru următorul lot. Când faceți acest al doilea lot, înlocuiți bucățile de pâine neagră cu câteva pateuri de huște.

Huște este un starter uscat pentru prepararea borșului. După ce faceți un lot de borș de la zero prima dată, uscați substanțele solide rămase. Păstrați-le pentru a le folosi la următorul lot. Dacă amestecul miroase foarte neplăcut, este posibil să fie contaminat cu un tip greșit de bacterii. Aruncați-l și începeți din nou.