Cum se face țuica de casă. Rețeta e simplă
Oricine poate face țuică, însă nu oricine poate face o țuică de casă perfectă. Poporul român este renumit în lume pentru băutura numită țuică, o băutură alcoolică produsă prin fermentarea fructelor, cum ar fi: corcodușe, mere, pere sau prune. Noi îți propunem să încerci o rețetă simplă de țuică de prune.
Țuică de prune: mod de preparare
Fructele se adună într-un butoi mare din lemn, deoarece acest butoi este superior vaselor din plastic pentru că dă o altă aromă țuicii. Se adaugă niște zahăr peste fructele culese și se lasă apoi la macerat, pentru a fermenta. Nu trebuie să puneți prea mult zahăr pentru a nu strica gustul țuicii.
După ce a fermentat butoiul de fructe, începe prepararea țuicii. Avem nevoie de un alambic, un aparat metalic pentru distilarea lichidelor.
De menționat că cel mai bun material pentru distilare este inox-ul, astfel că alambicurile din inox sunt cele mai performante. Cazanul în care stă boasca (fiertura de fructe care a fermentat în butoi) este bine să aibă mânere, pentru a putea fi răsturnat mai ușor la finalizarea unui ciclu de producție. Capacul cazanului este ca un clop, prevăzut în capătul de sus cu un orificiu pe unde urcă aburul de alcool. Țeava de transfer a aburilor de alcool este de preferință să fie din același material ca și cazanul, făcând transferul către serpentină. Această serpentină de răcire a alcoolului este necesară și reprezintă o țeavă de cupru care pleacă din capacul cazanului de țuică și care în interiorul vasului de răcire este îndoită circular și ajută la transformarea alcoolului din stare gazoasă în cea lichidă.
Vasul cazanului de țuică și capacul trebuie să se închidă etanș
De asemenea, este necesar ca vasul cazanului de țuică și capacul să se închidă etanș, pentru a nu pierde material de producție. După ce se așază vasele pe poziție, se adaugă boasca în cazan și se pregătește focul pentru fierbere. Focul se poate face fie cu lemne, fie cu un arzător pe gaz. Cu lemne iese mai bună.
În cazul în care capacul și vasul unde stă boasca nu se închid etanș, iar țeava de răcire și serpentina nu se etanșează bine, se prepară o anumită pastă. Această pastă conține mămăligp, pâine uscată și înmuiată în apă și cenușa sin vatra unui foc. Apoi se etanșează bine toate găurile prin care s-ar putea pierde alcool. Pe măsură ce cazanul se încinge, pasta se va crăpa, caz în care trebuie să continuați să lipiți, cu grijă, să nu vă ardeți.
Flacără mare, la început
Focul la cazan se face cu flacără mare la început, până începe să curgă țuica constant pe serpentină. După aceea, focul se domolește băgând lemne doar pentru întreținerea unei temperaturi constante. La gura țevii de scurgere a serpentinei, pe unde curge țuica, puneți o cratiță cu tifon, care pot feri de eventualele impurități care pot pica în ea.
Puneți apoi toată țuica într-un vas mare pentru a se omogeniza. Pentru a vedea dacă țuica e tare sau slabă trebuie să scoateți un păhărel de la țeava serpentinei, luați o lumânare, chibrit sau brichetă aprinsă și mergeți lângă cazan. Aruncați păhărelul de țuică peste vasul cazanului mare, nu peste capac, și apropiați focul de pata de țuică. Dacă ia foc repede înseamnă că încă mai are tărie licoarea, dacă nu se aprinde repede, atunci veți ști că este timpul să opriți ciclul respectiv de producție.