Când spui pufarine, te duci automat cu gândul la copilărie. Aceste mici boabe de cereale ne încântau întotdeauna papilele cu gustul lor dulce și textura ușor crocantă. Dar ce sunt pufarinele, de fapt? Nu sunt altceva decât boabe de grâu expandate. Pot fi consumate sub diferite forme și au o varietate de culori. După căderea comunismului au devenit foarte populare și la noi. Pufarinele se fac foarte ușor, adăugând un ingredient pe care îl avem cu toții în bucătărie.
În procesul de producție, grâul folosit pentru fabricarea pufarinelor este expandat și i se dă gust prin adăugarea unor ingrediente precum sirop de glucoză, coloranți și arome. Chiar dacă puferinele au culori diferite, de regulă, la bază, au aceeași aromă, potrivit profesorului de Gastronomie Moleculară şi Biotehnologii alimentare, Dan Vodnar.
Ele pot fi mâncate sub diverse forme, însă pot fi consumate și ca o simplă gustare.
Nu numai grâul poate fi supus unui proces de expandare. Și alte cereale, precum orezul sau porumbul. Din porumb, știm cu toții, se poate obține deliciosul popcorn, sau floricele în termeni populari. Iar orezul expandat este consumat de regulă sub forma unor rondele.
Cerealele expandate pot fi foarte sănătoase dacă sunt simple, dar atunci când sunt amestecate cu alte ingrediente își pierd o parte din beneficii.
Cu ani în urmă, pufarinele erau foarte populare în România și puteau fi mâncate ca atare sau cu lapte. Acum, însă, oamenii preferă mai mult rondelele de orez expandat.
Cerealele expandate precum pufarinele pot fi produse printr-o metoda extrem de simplă dar și eficientă: prăjirea lor cu sare fierbinte. Se toarnă sare într-o tigaie și se pune la încălzit. Se lasă pe foc până când devine fierbinte. Se adaugă apoi orezul sau grâul prefiert sau uscat și se amestecă. Procesul de expadare începe imediat și termină în circa un minut. După care poți scoate cerealele expandate folosind o sită.
Oamenii făceau încă din cele mai vechi timpuri cereale umflate. Orezul (fiert la aburi și apoi uscat), spre exemplu era supus procesului de expandare și atunci cu ajutorul metodei descrise mai sus.
Procedeul modern de expandare a cerealelor a fost descoperit în 1901, în Red Wing, Minnesota, de către dr. Alexander P. Anderson, în cadrul unui experiment în urma căruia voia să afle efectul căldurii și al presiunii asupra amidonului din porumb. A pus mai multe boabe de porumb în șase tuburi de sticlă, după care le-a sigilat și le-a introdus într-un cuptor până când și-au modificat culoarea.
Când le-a scos și le-a desfăcut s-a produs o explozie. Dr. Andreson a rămas surprins când a văzut că boabele de porumb s-au transformat într-o masă albă și umflată.
El și-a prezentat pentru prima dată invenția la Târgul Mondial din St. Louis, în 1904.