Aproximativ 17.500 din persoanele cu dizabilități trăiesc încă în instituțiile din România din numărul total de 852.500 de persoane. De câțiva ani statul român a inițiat procesul de dezinstituționalizare, acordând prioritate copiilor, dar se află încă în stadiul de evaluare a nevoilor în ceea ce privește adulții. Procesul s-a confruntat cu numeroase provocări, persoanele fiind adesea transferate în instituții de dimensiuni mai mici, confruntându-se cu discriminarea și cu lipsa serviciilor comunitare. Statul oferă alocații modeste, variind între 12 și 72 de euro. Există reforme în curs de desfășurare a mai multor politici, inclusiv a sistemului de tutelă, a spitalizării involuntare și a sistemului psihiatric. Cele mai multe dintre acestea au stagnat de mult timp. Există, de asemenea, deficiențe sistemice care nu au fost încă abordate.
Sistemul românesc pentru persoanele cu dizabilități are mari lacune. De la cei instituționalizați și până la cei integrați, parțial, în societate, toți au fost marginalizați, într-un fel sau altul. Forurile europene de specialitate au atras atenția autorităților române asupra acestui aspect, deloc de neglijat, existând chiar și sancțiuni. Cu toate astea, reformele necesare pentru persoanele cu dizabilități, așa cum scria un raport european publicat anul trecut, întârzie să apară.
Datele din statisticile Uniunii Europene privind venitul și condițiile de viață indică o rată de ocupare a forței de muncă pentru persoanele cu dizabilități din România de 45,5 % în 2018, față de 74,2 % pentru celelalte persoane și cu aproximativ -5,3% sub media UE27, ceea ce duce la un decalaj estimat de ocupare a forței de muncă pentru persoanele cu dizabilități. Aceleași date indică rate ale șomajului de 0,9 % și, respectiv, 0,8 %, în 2018, iar rata de activitate economică pentru persoanele cu dizabilități din România a fost de 45,9 %, comparativ cu 74,8 % pentru alte persoane.
Până la data publicării acestui raport, intitulat „Fișa de țară privind egalitatea de șanse pentru persoanele cu handicap”, nu s-a luat nicio măsură reală de ajutor pentru persoanele cu dizabilități. Sumele alocate persoanelor cu dizabilități, în loc să crească, a stagnat, iar în unele cazuri s-a și micșorat.
Cu toate astea, statul a pus la dispoziția acestor eprsoane forme de integrare în sistem, pe baza unor documente clare, necesare pentru luarea în evidență. Informațiile sunt publicate, în formă detaliată, pe site-urile Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Aceste proceduri intră în atenția unor comisii de specialitate care au menirea de a evalua persoanele cu dizabilitati, pe baza unor documente revelatoare asupra gradului de handicap și categoria de handicap în care se încadrează respectiva persoană.
Conform informațiilor, cei care vor fi evaluați vor trebui să depună un număr important de documente, după cum urmează:
Toate aceste documente vor fi depuse, fie de persoana în cauză, fie de un reprezentant legal, la sediile D.G.A.S.P.C din localitatea de reședință, urmând ca mai apoi, să se treacă la evaluarea dosarului și, așa cum spuneam anterior, a persoanei care cere intrarea în evidențele D.G.A.S.P.C.