Puțini sunt oamenii care nu au spus o minciună în viața lor. Mulți oameni spun vorbe neadevărate care au efecte negative asupra celorlalți, alții născocesc vorbe care nu afectează pe nimeni, iar unii dintre noi mint, câteodată, pentru a proteja alte persoane. Toții sunt afectați. Oamenii de știință au descoperit cum ne afectează creierul fiecare mincină spusă.
Cercetătorii au descoperit că indiferent de tipul de minciună spusă este necesară o cantitate incredibilă de energie cerebrală pentru a o transmite, iar folosirea acestei capacități ne poate costa.
Un psiholog la Universitatea Alabama din Birmingham, Timothy Levine, a cercetat, de-a lungul anilor, felul și amploarea în care mint oamenii.
Conform acestuia, cei mai mulți dintre oameni apreciază onestitatea și vor să fie sinceri și circa trei sferturi dintre subiecți au mințit rar. Dintre toate minciunile raportate în cadrul studiului, 90% au fost „minciuni albe”.
Cercetătorii au catalogat minciunile bine intenționate ca „minciuni prosociale”, scornite, de obicei, pentru a face pe cineva să se simtă mai bine. La acestea se adaugă „minciunile altruiste”, care, chiar dacă îi pot avantaja pe ceilalți, pot cauza un mare rău celui care spune minciuna.
În timpul Holocaustului, oamenii au spus astfel de minciuni naziștilor cu referire la locurile în care se piteau evreii. „Mincinoșii” erau conștienți că ar putea fi uciși dacă se descoperea că mint, dar și-au asumat acest risc cu speranța de a-i salva pe ceilalți.
Studiul lui Timothy Levine mai arată că există unii oameni care mint foarte mult. Potrivit cercetării, 1% dintre mincinoși spun mai mult de 15 minciuni pe zi. Unii dintre aceștia spun neadevăruei în legătură cu realizările lor pentru că sunt încrezuți sau prea mândrii de ei. De asemenea, alții pot minți pentru a profita de oameni sau chiar pentru a-i înșela.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că atunci când este spus adevărul, creierul uman nu trebuie să facă nimic ieșit din comun. Inițial, procesul pare unul destul de simplu: spui ceea ce vrei să spui.
În schimb, minciuna necesită o cantitate mai mare de muncă și energie. În cazul rostirii unor minciuni, solicitarea creierului se face într-o regiune numită cortex prefrontal.
„Cortexul prefrontal este partea responsabilă de memoria de lucru. Memoria de lucru păstrează ceva în minte doar pentru o perioadă scurtă de timp – cum ar fi amintirea instrucțiunilor pentru cum să joci un joc sau o altă sarcină specifică. Aceasta stochează lucrurile doar pentru o perioadă scurtă de timp, pe măsură ce le folosiți.
Nu le pune în memoria pe termen lung. Pe lângă memoria de lucru, cortexul prefrontal se ocupă și de sarcini precum planificarea, rezolvarea problemelor și autocontrolul”, a declarat Jennifer Vendemia, cercetător în neuroștiințe la Universitatea din Carolina de Sud, în Columbia.
Studiul mai arată că atunci când se investește mai multă energie cerebrală pentru a spune o minciună, oamenii au la dispoziție mai puțină energie pentru alte lucruri, cum ar fi rezolvarea unor probleme de matematică.