Iana Novac și Octavian Dobrotă sunt de peste 2 decenii împreună, au doi copii, iar mariajul lor a decurs fără probleme. Cei doi s-au cunoscut în perioada liceului, ea fiind elevă, iar el profesor de canto. Lucrurile au luat o întorsătură neașteptată după absolvire, când au laes să își acorde o șansă.
În interviul exclusiv acordat pentru Playtech Știri, artista ne-a povestit că tenorul a fost cel care a făcut primul pas în această relație, de la ce pornesc micile ciondăneli în familie, dar și cum își gestionează finanțele, cei doi soți având banii la comun.
Iana Novac și Octavian Dobrotă formează unul dintre cele mai trainice cupluri din showbiz. Povestea lor de dragoste este una atipică, iar ei continuă să fie la fel de îndrăgostiți ca la început. Au noroc că amândoi sunt artiști și înțeleg schimbările de program, dar și importanța investițiilor în propria imagine.
Cine vă ajută, în general, cu copiii?
Părinții mei. Sunt în permanență alături de noi. Sunt vecinii noștri cei mai prietenoși ca să zic așa și cei mai minunați. Ei sunt în permanență lângă noi, ei ne ajută cu tot și slavă Domnului că îi avem.
Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ați avut tu și soțul în cei 20 de ani de căsnicie?
Nu am avut provocări, nu am întâmpinat nici momente de cotitură sau de a lua vreo decizie.
Nu au fost nici gelozii așa la început de relație?
Nu, cine îl cunoaște pe soțul meu, știe ce băiat extraordinar este, nici nu se pune problema așa. Este și el artist la rândul lui și înțelege perfect această viață, știe exact cum trăim noi această viață.
Sigur, nu aș vrea să spun, nu știu, că suntem impecabili, nu, suntem un cuplu normal, cu trăiri intense de ambele părți. Când ne mai ciondănim, ne ciondănim, când ne împăcăm, împăcarea e foarte dulce.
Dar suntem doi copii, cum zic eu, responsabili, înțelegem ce înseamnă căsătoria, înțelegem că nu suntem doi, suntem un tot, un întreg, că avem doi copilași, și prețuim foarte mult aceste valori. În momentul de față, în vremurile în care trăim, a avea copii și a avea familie sunt niște valori și ne prețuim mult unul pe altul.
Cum v-ați întâlnit și cine a făcut primul pas?
L-am cunoscut în calitate de profesor de canto, a fost profesorul meu de canto și bineînțeles că el a făcut primul pas după aproape un an și jumătate, după ce am absolvit eu liceul de muzică și intrasem în primul an la Conservator, atunci a făcut el primul pas, normal.
Din punctul meu de vedere, doar bărbații trebuie să facă primul pas. Dragi domnișoare, cât de îndrăgostite ați fi și cât de nerăbdătoare, așteptați să facă bărbatul primul pas, întotdeuauna!
Când erai eleva lui, erai îndrăgostită de el?
Nu, absolut deloc. Când eram eleva lui, eram o elevă extrem de silitoare, dornică să excelez în ceea ce făceam, îl priveam cu multă admirație, cu mult respect, îi vorbeam cu “dumneavoastră”, cu “domnul Dobrotă” și acum, când ne mai ciondănim așa, îmi zice: “Uite, cum vorbești acum, cândva îmi spuneai domnul Dobrotă și acum”?
Practic după ce s-a încheiat relația profesor – elev, a fost o vară în care eu dădeam examen la Conservator să intru și atunci a fost apropierea noastră practic și atunci am început să ne cunoaștem într-un alt mod.
Care este calitatea pe care o apreciezi cel mai mult la Tavi?
Nu poate fi una, sunt atât de multe. Are o inteligență și o siguranță în el ca și bărbat, probabil de acolo vine și partea asta în care nu există gelozie și discuții penibile, este un om foarte educat și asta i se datorează părinților, cu siguranță, este un băiat minunat.
Dar ciondănelile de care ziceai, care sunt în orice familie, de la ce provin?
Suntem amândoi puternici ca și personalități și trăim intens totul. De la orice avem păreri diferite, vizavi de carieră, de creșterea copiilor, dar important este că ne întâlnim la mijloc și toate lucrurile se rezolvă cu calm și înțelegere.
Ți-a reproșat vreodată că poate cheltuiești prea mulți bani pe haine?
Niciodată, nu există așa ceva! În primul rând în familia noastră nu se pune problema că unul e cu banii lui și celălalt e cu banii lui, nu se pune problema să mă întrebe vreodată, adică suntem cu banii la comun, cum e normal să fie într-o familie.
Nu există un control. Cu siguranță, dacă ar vedea câteva mii de euro de pe card scoase, poate și-ar pune întrebări. Dar suntem oameni normali, echilibrați, știe că am meseria pe care o am, e conștient că am nevoie de haine, de lucruri, nici nu se pune problema. Și știe cât de mult muncesc pentru tot ceea ce am.