Este vorba despre Costin Georgescu, fostul șef al SRI-ului între 1997 și 2000, care a povestit pentru impact.ro cea mai dureroasă amintire a copilăriei sale. Mai precis, cum a scăpat, ca prin urechile acului, la doar patru ani, să nu fie împușcat de un ofițer rus.
Războiul din prezent din Ucraina, început joia trecută prin invazia trupelor rusești, au reușit să-i trezească amintiri speciale fostul director al Serviciului Român de Informații, din perioada 1997-2000, Costin Georgescu, fiind vorba despre câteva amintiri din copilăria în care s-a întâlnit cu soldați și ofițeri ai Armatei Ruse, primiți în România imediat după evenimentele de la 23 august 1944.
„Tata a luptat în Armata Română, și la Cotul Donului, și în Munții Tatra. S-a întors acasă cu gradul de maior. Stăteam la Craiova, într-o curte și aveam doar patru ani, pe atunci. Însă nu voi uita niciodată ce mi s-a întâmplat în vara aceea!”, începe seria confesiunilor pentru impact.ro Costin Georgescu.
Acesta a ținut să precizeze cum în epoca trecută, românii erau obligați să-i cazeze pe ofițerii ruși, deoarece aceasta devenise o veritabilă armată de ocupație, chiar dacă oficial românii și rușii luptaseră împreună, după 23 august, împotriva armatelor germane.
„În toată povestea asta, mai țin și acum minte imaginea armatei ruse. Una care m-a însoțit toată viața mea, până în prezent. Spre exemplu, nu voi uita cum mi-au omorât doi câini minunați, ai bunicului de fapt, Lupu și Ursu. Cei doi păzeau curtea și când o coloană de ruși a trecut pe stradă, câinii mei și-au făcut datoria și au început să-i latre.
Unul dintre militari a ieșit din pluton și și-a descărcat automatul în ei, râzând cu gura cu până la urechi de fapta sa glorioasă de arme. Însă amintirea cea mai dureroasă a copilăriei mele e legată de imaginea unui ofițer rus, îmbrăcat în pantaloni și cu maieu, cu burta pe afară și cu pistolul în mână căutându-mă de zor să mă împuște”, a mai spus Costin Georgescu.
Se pare că această întâmplare care l-a marcat pe viață a pornit de la o joacă de copil, când se juca în propria curte atunci când din curtea vecină și-au făcut apariția doi copii, fiind de aceeași vârstă. Se pare că erau copii ofițerului rus, cazat în casa de vizavi. Totul a fost ok până când băiatul cel mare al rusului a spart un ghiveci de flori al mamei lui Costin.
„N-am stat prea mult pe gânduri și i-am tras o pereche de palme copilului ăluia. Nu știu ce mi-a venit, dar așa am făcut. Ce putere puteam avea, la vârsta aia? Ăla și-a luat sora de mână și dus a fost. Peste câteva minute din casa de vizavi a ieșit răcnind un bărbat burtos, doar în pantaloni și maieu, dar cu un pistol în mână, care striga de mama focului. Am fost inspirat și am fugit în casă. Nu mai era nimeni acasă, nici mama, nici tata.
Doar ordonanța tatălui meu, un soldat de la țară. Tânărul ăsta și-a dat seama ce se întâmplă și m-a ascuns în beci, punând peste mine tot felul de cutii. Rusul, ca un bezmetic, ne-a întors casa cu dosul în sus, răcnind pe limba lui. Ba chiar a tras și două focuri în aer, dar ordonanța tatei nu s-a lăsat impresionat. Nu știu cum s-ar fi terminat totul dacă în cele din urmă nu venea acasă tata, însoțit de câțiva ofițeri ruși, de la comandatura lor”, a continuat Costin Georgescu povestea.
Fostul șef al serviciilor românești de informații sa mai spus că și-a adus aminte de povestea sa odată cu primele imagini ale armatei ruse ce a invadat foarte recent Ucraina.