Cum era mobilat un apartament bucureștean în anul 1933. Simplitatea și bunul gust erau la modă

În anii ’30, Bucureștiul era adesea supranumit „Micul Paris” datorită atmosferei sale cosmopolite și influențelor arhitecturale și culturale din capitala Franței. În concordanță cu acele vremuri, majoritatea apartamentelor reflectau influențele de design interior. Dar, puțini sunt aceia care știu astăzi cum era mobilat un apartament bucureștean în anul 1933, perioadă în care simplitatea și bunul gust erau la modă.

În anii ’30, majoritatea apartamentelor reflectau influențele de design interior

Unul din cele mai spectaculoase orașe ale acelor vremuri, cu multe lucruri în premieră pentru un oraș est-european, Bucureștiul avea parte de influențele parisiene, și nu numai.

Majoritatea ansamblurilor de locuințe de atunci reflectau un amestec de eleganță, funcționalitate și modernism, cu elemente specifice care evidențiau gustul rafinat al clasei mijlocii și superioare a vremii.

Un apartament tipic din anii ’30 în București era format dintr-un hol spațios, care făcea legătura cu camerele principale: sufrageria, dormitorul, bucătăria și baia.

Cum era mobilat un apartament bucureștean în anul 1933

Holul era adesea decorat cu oglinzi mari și mobilier discret, cum ar fi o consolă sau un cuier elegant. Sufrageria era inima apartamentului, unde se primeau musafirii și se organizau adunări sociale. De obicei, aceasta era mobilată cu canapele și fotolii confortabile, o masă mare din lemn masiv și un bufet unde erau expuse porțelanuri sau obiecte decorative de valoare.

Ceea ce ieșea în evidență era paleta de culori pe care proprietarii apartamentelor o alegeau, bineînțeles sub influența trend-ului perioadei. În general, mobila era aleasă din zona de Art Deco, modele de design apărute în Franța, regăsită de altfel atât în design-ul interior, cât și în arhitectură și artă.

Stilurile Art Deco și Art Nouveau puneau accent pe linii curate, forme geometrice și materiale de calitate, precum lemnul de nuc sau mahon, sticla gravată și metalul cromat. Piesele de mobilier erau deseori lucrate manual, cu detalii sculptate și finisaje lucioase.

Simplitatea și bunul gust erau la modă

Un element distinctiv al acestor interioare era prezența covoarelor persane sau orientale, care adăugau culoare și căldură încăperilor. Tapetul cu modele discrete, în nuanțe de pastel, acoperea pereții, iar tavanele erau adesea ornate cu stucaturi delicate.

În plus, ferestrele mari, acoperite cu perdele din materiale fine, cum ar fi mătasea sau catifeaua, permiteau luminii naturale să inunde camerele. Ceea ce astăzi arhitecții spun că era spectaculos, consta în faptul că apartamentele din anii ’30 erau dotate cu facilități moderne pentru acea perioadă, așa cum arată și blogger-ul Zetu Harrys.

Bucătăriile aveau aragazuri pe gaz, o inovație a timpului, și chiuvete din email. Băile erau echipate cu cadă și lavoar din porțelan alb, iar apa caldă era asigurată de un boiler alimentat cu gaz sau lemne.

De asemenea, interioarele erau iluminate de candelabre sofisticate, cu becuri electrice, o altă noutate care înlocuise treptat lămpile pe gaz. Radioul începea să devină un obiect obișnuit în casele bucureștenilor, oferind nu doar divertisment, ci și o legătură cu evenimentele culturale și sociale ale vremii.

Concluzie

Interiorul unui apartament din Bucureștiul anilor ’30 reflecta o combinație armonioasă între tradiție și modernitate. Erau, de fapt, un spațiu în care eleganța clasică se întâlnea cu noile tendințe ale epocii, creând un ambient plăcut și rafinat. Această perioadă rămâne o emblemă a rafinamentului și bunului gust în istoria capitalei.