Una dintre cele mai des întâlnite probleme privind scrierea corectă în limba română o reprezintă conjugarea verbului „a fi”. Puțini știu cum e corect să scrii „să fi” sau „să fii”, aceasta fiind una dintre cele mai frecvente greșeli gramaticale în limba română. Conjugarea verbului creează des probleme în scriere. Iată cum se scrie corect „să fii” sau „să fi”.
Limba română poate pune probleme celor care nu cunosc foarte bine gramatica. Iar una dintre cele mai des întâlnite greșeli pe care mulți români le fac se leagă de scrierea corectă cu un i, adică „să fi” sau cu doi de i, adică „să fii”. Există doar trei situații în care „fi” se scrie cu doi „i”.
Pentru a verifica dacă ai scris corect „fi” sau „fii”, cel mai eficient mod este să conjugi verbul, exceptând forma de imperativ. Dacă forma se schimbă în urma conjugării, atunci verbul „a fi” se va scrie cu doi i, intervenind în acest caz desinența de persoană.
Exemplu: „Să (nu) fii răbdător”, „Să (nu) fiu răbdător”. „Ai să fii”, „Am să fiu”, „O să fii”, „O să fiu”.
În situația în care forma nu se schimbă și rămâne constantă, verbul „a fi” se scrie cu un singur i.
Exemplu: „Tu vei fi”, „voi fi”, „poți fi”, „aș fi”, „să fi mers”, „să fi fost”. „Să fii” sau „să fi”.
Atunci când verbul este la o altă persoană ori persoana a II-a plural, „a fi” se scrie doar cu un singur i.
Exemplu: „Eu aș fi”, „Eu voi fi”, „Eu să fi fost”, „El ar fi mers”, „El poate fi”, „Noi am fi”, „Noi vom putea fi”, „Noi să fi fost”, etc.
La imperativ, verbul „a fi” are doar forma de persoana a II-a. Așadar, forma afirmativă va fi scrisă cu doi i. Cu toate acestea, forma negativă va fi alcătuită cu ajutorul infinitivului și se va scrie cu un singur i.
Exemplu: „Fii cuminte” / „Nu fi cuminte”.
Prezent
Conjunctiv Prezent
Imperfect
Perfect Simplu
Mai Mult Ca Perfect
Conjunctiv Perfect
Condițional Prezent
Condițional Perfect
Perfectul Compus
Viitor
Viitor Anterior