Cum e corect: ”să fii” sau ”să fi”? Când și cum se folosesc cele două forme

Una dintre cele mai des întâlnite probleme privind scrierea corectă în limba română o reprezintă conjugarea verbului „a fi”. Puțini știu cum e corect să scrii „să fi” sau „să fii”, aceasta fiind una dintre cele mai frecvente greșeli gramaticale în limba română. Conjugarea verbului creează des probleme în scriere. Iată cum se scrie corect „să fii” sau „să fi”.

Cum se scrie corect: „să fii” sau „să fi”

Limba română poate pune probleme celor care nu cunosc foarte bine gramatica. Iar una dintre cele mai des întâlnite greșeli pe care mulți români le fac se leagă de scrierea corectă cu un i, adică „să fi” sau cu doi de i, adică „să fii”. Există doar trei situații în care „fi” se scrie cu doi „i”.

GAFA COLOSALĂ a lui Carmen şi Klaus Iohannis, în Coreea de Sud! S-au făcut de râs fără să îşi dea seama

Vladimir Putin va ATACA România cu rachete! Situaţia ŞOC despre care vorbeşte întreaga Europă, ce va face NATO

• La modul imperativ, formă afirmativă. Exemplu: „Fii cuminte!”, „Fii blând!”, „Fii răbdător!”, „Fii tu!”, „Fii atent!”.
• La modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a doua singular, atât la forma afirmativă, cât și cea negativă. Exemplu: „Să fii cuminte!”, „Să fii curajos!”, „Să nu fii timid!”.
• La viitorul popular, forma vorbită, alcătuită cu ajutorul conjunctivului. Scrierea cu doi i are drept cauză tot prezența desinenței de persoana a doua singular, atât la forma afirmativă, cât și negativă. Exemplu: „Tu o să fii”, „Tu ai să fii”, „Tu nu o să fii”, „Tu nu ai să fii”.

Trucul prin care verifici dacă ai scris corect „fi” sau „fii”

Pentru a verifica dacă ai scris corect „fi” sau „fii”, cel mai eficient mod este să conjugi verbul, exceptând forma de imperativ. Dacă forma se schimbă în urma conjugării, atunci verbul „a fi” se va scrie cu doi i, intervenind în acest caz desinența de persoană.

Exemplu: „Să (nu) fii răbdător”, „Să (nu) fiu răbdător”. „Ai să fii”, „Am să fiu”, „O să fii”, „O să fiu”.

În situația în care forma nu se schimbă și rămâne constantă, verbul „a fi” se scrie cu un singur i.

Exemplu: „Tu vei fi”, „voi fi”, „poți fi”, „aș fi”, „să fi mers”, „să fi fost”. „Să fii” sau „să fi”.

Atunci când verbul este la o altă persoană ori persoana a II-a plural, „a fi” se scrie doar cu un singur i.

Exemplu: „Eu aș fi”, „Eu voi fi”, „Eu să fi fost”, „El ar fi mers”, „El poate fi”, „Noi am fi”, „Noi vom putea fi”, „Noi să fi fost”, etc.

La imperativ, verbul „a fi” are doar forma de persoana a II-a. Așadar, forma afirmativă va fi scrisă cu doi i. Cu toate acestea, forma negativă va fi alcătuită cu ajutorul infinitivului și se va scrie cu un singur i.

Exemplu: „Fii cuminte” / „Nu fi cuminte”.

Conjugarea verbului “a fi”

Prezent

• eu sunt
• tu ești
• el/ea este
• noi suntem
• voi sunteți
• ei/ele sunt

Conjunctiv Prezent

• eu (să) fiu
• tu (să) fii
• el/ea (să) fie
• noi (să) fim
• voi (să) fiți
• ei/ele (să) fie

Imperfect

• eu eram
• tu erai
• el/ea era
• noi eram
• voi erați
• ei/ele erau

Perfect Simplu

• eu fui
• tu fuși
• el/ea fu
• noi furăm
• voi furăți
• ei/ele fură

Mai Mult Ca Perfect

• eu fusesem
• tu fuseseși
• el/ea fusese
• noi fuseserăm
• voi fuseserăți
• ei/ele fuseseră

Conjunctiv Perfect

• eu să fi fost
• tu să fi fost
• el/ea să fi fost
• noi să fi fost
• voi să fi fost
• ei/ele să fi fost

Condițional Prezent

• eu aș fi
• tu ai fi
• el/ea ar fi
• noi am fi
• voi ați fi
• ei/ele ar fi

Condițional Perfect

• eu aș fi fost
• tu ai fi fost
• el/ea ar fi fost
• noi am fi fost
• voi ați fi fost
• ei/ele ar fi fost

Perfectul Compus

• eu am fost
• tu ai fost
• el/ea a fost
• noi am fost
• voi ați fost
• ei/ele au fost

Viitor

• eu voi fi
• tu vei fi
• el/ea va fi
• noi vom fi
• voi veți fi
• ei/ele vor fi

Viitor Anterior

• eu voi fi fost
• tu vei fi fost
• el/ea va fi fost
• noi vom fi fost
• voi veți fi fost
• ei/ele vor fi fost