Cum arăta prima mașină înmatriculată în România. Era considerată o minune, iar în jurul ei se țes multe legende

Autor: Claudiu Surmei - 15:56, 19 iul. 2019
Peugeot cu 4 cp, prima mașină înmatriculată în România

Prima mașină înmatriculată în România i-a aparținut baronului Barbu Bellu. Acesta a adus în București un model Peugeot la sfârșitul secolului XIX, când în Europa circulau doar câteva zeci de automobile. Cei care au văzut pentru prima dată o mașină pe străzile Capitalei au fost impresionați, iar în jurul ei s-au țesut de-a lungul timpului mai multe legende.

Peugeot cu 4 cp, prima mașină înmatriculată în România

Românii nu văzuseră încă un automobil în anul 1889, când baronul Barbu Bellu și-a adunat apropiații și le-a dezvăluit că „la Paris, domnii Armand Peugeot şi Leon Serpollet au creat un fel de trăsură cu motor”, pe care trebuia neapărat să o cumpere și să o etaleze pe străzile din București. Ideea de mașină era una ieșită din comun pentru oamenii vremii, obișnuiți să se deplaseze cu trăsura și căruța.

Barbu Bellu era conștient că oamenii obișnuiți s-ar fi putut revolta. Noua invenție nu era deloc ieftină, într-o perioadă în care foarte mulți se zbăteau în sărăcie. Dar dorința de a se deplasa mai comod într-un vehicul care nu are nevoie de tracțiune animală l-a făcut pe Bellu să își comande în cele din urmă un Peugeot, care a devenit prima mașină înmatriculată în România.

Mașina lui Barbu Bellu
Mașina lui Barbu Bellu

Modelul Peugeot avea 4 locuri și doar 4 cp, care făceau ca autoturismul să circule cu o viteză maximă de 18 km/h, iar transmisia era pe lanț. Pentru bucureșteni, mașina era o adevărată minune și nu a durat mult până când prin cartierele Capitalei a ajuns vorba că pe străzi circulă o „trăsură fără cai”. Barbu Bellu era, evident, cel mai fericit. În Europa mai circulau în acea vreme câteva zeci de mașini.

Baronul s-a stins din viață în anul 1900, iar ziarele vremii scriau că „Se stinse Baronul Bellu, cel cu automobelu.” Barbu Bellu a fost ministru al Culturii și ministru al Justiției. Pe 26 noiembrie 1852, el a donat Sfatului Orășenesc terenul pe care astăzi se află cimitirul Bellu din București.


Citește și...