În toamna lui 2017 stela Popescu a murit în urma unui atac cerebral. Ea a fost găsită decedată de către fiica sa adoptivă, Doina Maximilian.
Au trecut aproape patru ani de atunci, iar mormântul ei este dovada că marea actriță nu doar că a fost iubită, ci încă este apreciată și pomenită.
La mormântul ei se află ghivece de flori, dar și o lumânare care arde. Fanii și apropiații Stelei nu au uitat-o, chiar dacă au trecut aproape patru ani de când a murit.
Mormântul ei de la Cernica este foarte îngrijit. Are ghivece de flori pe lespede și o lumânare aprinsă. Dan Puican, primul soț al Stelei Popescu, a povestit pentru impact.ro cum a ajuns să fie înmormântată artista în cimitirul Cernica.
“Nu știu cât costă un loc de veci acolo, la Cernica, sau cum stau lucrurile cu întreținerea lui sau cine îi întreține mormântul, dacă plătește cineva bani pentru acest lucru. Știu doar că ea a luat acel loc de veci acum vreo 20 de ani când a murit mama sa.
Mi-a fost și jenă să o întreb de acest lucru. În acea perioadă nu eram nici în relații foarte bune eu cu Stela. Știu că acolo e înmormântată mama sa, tatăl său și fostul soț al Stelei”, ne-a spus omul de radio, Dan Puican.
Alexandru Arșinel, actorul cu care Stela Popescu a împărțit scena timp de 40 de ani, a declarat că nu a uitat-o, ci chiar va avea un eveniment în memoria sa.
“Nu am uitat de ea, de camarada mea de scenă. Însă, trebuie să ne apropiem de data când s-a întâmplat nenorocirea, respectiv ziua sa de naștere sau când a murit. O să organizăm ceva în perioada octombrie – decembrie”, a declarat artistul, pentru impact.ro.
Actorul are multe amintiri cu Stela, printre care primul lor turneu în străinătate după Revoluție.
„Un moment marcant pentru noi a fost prima întâlnire cu diaspora din Montreal, Canada, din februarie 1991, când într-o sală de 700 de locuri ne-au aşteptat 800 de oameni, care s-au ridicat în picioare şi ne-au aplaudat minute în şir.
Nu s-au mai oprit. Iar nouă, fiind primul turneu peste hotare, ne era teamă de cum vom fi primiţi. A fost un moment extraordinar şi ne aduceam de multe ori aminte despre el. Glumeam adesea: «îţi mai este frică?».
Însă cele mai preţioase amintiri ale noastre sunt chiar textele pe care le-am spus de-a lungul anilor. Un text scris la maşină îmi aminteşte de momentele în care repetam, de Stela, de Mihai Maximilian, de Biţu Făltiniceanu, echipa care construia… de acea atitudine, de acea baricadă a revistei româneşti.
Boema era într-o zonă liberă, iar drumul acela de la bibliotecă până în bulevard la restaurantul Cina era blocat, nu se mai putea merge, pentru că oamenii veneau să ne asculte la Boema, să audă ce text a mai scris Maximilian sau ce le mai spun Stela şi Arşinel. În spectacolul «Suta lui Tănase», ce se joacă în acest moment la Teatrul «Constantin Tănase», am ţinut foarte mult să băgăm un moment din spectacolele pe care le jucam la Boema pe vremuri.
Este unul dintre momentele noastre de rezistenţă de la Boema, un moment extrem de curajos raportat la vremurile acelea”, spunea Arșinel.