De la redactor al cotidianul ”Cuvântul Libertății” la ministru al Muncii în Guvernul Dăncilă. Cum arăta Lia Olguța Vasilescu la începutul carierei?
Lia Olguța Vasilescu (45 de ani) s-a născut în Craiova și a deținut funcția de ministru al Muncii și Justiției Sociale în cadrul Guvernului Dăncilă. Până acolo, oficialul a absolvit Facultatea de Litere și Istorie din orașul natal, specializarea română-italiană, în anul 1997, și Colegiul Național de Apărare în 2001. Printre altele, este și doctor în sociologie la Universitatea din București. Însă, între timp, a făcut mai multe, și poate și cele mai importante acțiuni, care i-au decis drumul în viață. În 1991 a intrat în politică, în Partidul România Mare.
După absolvirea facultății, Vasilescu s-a angajat la cotidianul ”Cuvântul Libertății”, iar în primul an a ocupat funcția de redactor, ulterior fiind numită șefa secției de investigații a ziarului. În 1999 a fost promovată în funcția de redator-șef al publicației, iar în 2000 a renunțat la presă pentru un loc în Parlament. Tot în acel an, Olguța Vasilescu a fost promovată de Corneliu Vadim Tudor pe listele partidului pentru un loc în Camera Deputaților.
”Ce forță a avut partidul în 2000, și ce oameni erau în Parlament din partea PRM. Pe lângă vedetele Loghin și Dolănescu, erau intelectuali de marcă: Mihai Ungheanu, Gheorghe Buzatu, Lucian Bolcaș și aripa tânără, noi, croiți pe acelați calapod: nervoși, naționaliști, cu replică la orice.
Înainte să plec din partid, Vadim, căruia îi spusesem, mă prezenta lui Nicolae Văcăroiu: ”Președinta organizației de tineret. A vrut să plece din PRM, dar sângele apă nu se face“. Parțial a avut dreptate. Sângele a rămas același, dar am plecat. Din motive pe care i le-am scris și le-a înțeles, având în vedere că am fost printre puținii care a scăpat de „botez“ dupa dezertare”, a scris Vasilescu după moartea lui Vadim.
Pe când era la început de drum, Olguța Vasilescu ”ieșea altfel în lume”. Tânără bătăioasă avea părul lung, negru și sprâncenele neconturate. Ce a rămas neschimbat este creionul negru care îi înconjoară ochii, dar și rujul, care stă, fie ploaie, fie vânt, pe buze.