Salamul de Sibiu este un simbol al tradiției culinare românești, cunoscut nu doar în țară, ci și la nivel internațional. Acest mezel apreciat este protejat de legislația Uniunii Europene și poartă cu mândrie indicația geografică protejată. Dar cum a apărut acest preparat atât de iubit și ce îl face atât de special?
Deși denumirea sa sugerează o legătură strânsă cu orașul Sibiu, salamul de Sibiu își are originile în Sinaia, la sfârșitul secolului al XIX-lea. În anul 1885, un pietrar italian pe nume Filippo Dozzi s-a stabilit în această zonă montană și a început să producă un salam cunoscut sub numele de ”salam de iarnă”.
Această delicatesă era un produs crud-uscat, cu un termen de maturare lung, special conceput pentru lucrătorii din mină, având un conținut caloric ridicat, ideal pentru cei care desfășurau muncă fizică. Datorită faptului că salamul era exportat prin vama din Sibiu, numele său a evoluat în cel pe care îl știm astăzi.
În 1910, Filippo Dozzi a fondat o întreprindere proprie, unde a început să producă salamul de Sibiu în cantități tot mai mari, ajungând la o producție de 100 de tone pe an până în 1938. Chiar și după moartea sa în 1943, secretul rețetei a fost transmis fiilor săi, Antonio și Giuseppe, care au continuat tradiția până la naționalizarea din 1948.
De-a lungul anilor, salamul de Sibiu a fost asociat cu o legendă urbană care susținea că ingredientul secret ar fi carnea de cal. Totuși, realitatea este mai complexă: la început, se folosea intestinul de cal pentru a ”ambala” amestecul de salam, dar, cu avansarea tehnologică, au fost adoptate membrane speciale care permit dezvoltarea mucegaiului nobil, o caracteristică esențială a acestui produs.
Rețeta autentică de salamul de Sibiu include carne de porc de calitate superioară, condimente specifice și un proces riguros de fabricație, ce implică tranșarea, tocarea, umplerea membranelor, afumarea cu lemn de esență tare și maturarea. Această combinație de ingrediente și metode de producție conferă salamului o savoare inconfundabilă, apreciată de consumatori.
În 2016, România a reușit să înregistreze salamul de Sibiu ca produs de Indicație Geografică Protejată (IGP) la nivel european. Aceasta înseamnă că toți cei șase producători locali care fac parte din Asociația Producătorilor de Salam de Sibiu (APSS) sunt singurii care pot fabrica acest tip de salam.
Înregistrarea a fost un pas important în protejarea tradițiilor culinare românești și în creșterea competitivității acestui produs pe piața europeană și mondială.
Astfel, salamul de Sibiu nu este doar un preparat delicios, ci și un simbol al istoriei și tradiției gastronomice românești, cu un viitor promițător pe piața internațională.