Între 4 şi 10 decembrie 1973, Nicolae şi Elena Ceauşescu au efectuat o vizită oficială în SUA, la invitaţia preşedintelui de atunci Richard Nixon. Şeful de stat comunist mergea la Washington pentru a-l convinge pe Nixon să ceară Congresului SUA să acorde României clauza naţiunii celei mai favorizate. În timpul acestei vizite Elena Ceaușescu a primit o disticție în domeniul cercetării chimice care azi ne uimește pe toți. Acest lucru ne arată cât de mult reușea Securitatea să ascundă realitățile politice din România.
Se știe azi că Elena Ceaușescu avea o cultură generală foarte slabă și nu era un cercetător sau savant, cum îi plăcea să creadă. Totuși Elena alerga după tot felul de medalii si recunoașteri naționale și internaționale.
Cu ocazia vizitei în SUA, Elena Ceauşescu a primit diploma de membru de onoare al Institutului american al chimiştilor „pentru contribuţia adusă la progresul cercetătorilor în domeniul chimiei“. Elena Ceauşescu obţinuse, în 1967, titlul ştiinţific de „doctor inginer” (cum îi comunica Ministerul Învaţământului prin adresa nr. 896, din 18 decembrie 1967).
Lucrarea „Polimerizarea stereospecifică aizoprenului” a fost scrisă de savanţi, întrucât Elena Ceauşescu avea doar elementare noţiuni de chimie.
Acelaşi Institut îi acordase o diplomă de membru de onoare lui Glenn T. Seaborg, laureat al Premiului Nobel, fost preşedinte al Comisiei pentru Energia Atomică din SUA. Surprinzător din partea americanilor, Elena Ceauşescu era primul om de ştiinţă din afara hotarelor SUA care primea înalta distincţie.
Titlul s-a acordat într-un cadru solemn, la sediul Academiei Naţionale de Ştiinţe. Preşedintele academiei, Philip Handler, a spus cu aceasă ocazie: „Am făcut anul trecut o vizită în România. Am cunoscut activitatea ştiinţifică ce se desfăşoară în ţara dumneavoastră. Am rămas cu cele mai bune impresii. Prilejul de faţă, de a saluta pe un remarcabil om de ştiinţă, ne bucură pe noi toţi“.