Cum a ajuns Constantin Brâncuși să meargă 2000 de kilometri pe jos până la Paris

Constantin Brâncuși s-a născut pe data de 19 februarie 1876 într-o familie destul de înstărită din localitatea Hobiţa, din judeţul Gorj. Tatăl său avea slugi în curte, dar cel care avea să devină unul dintre cele mai grele nume din România a plecat de-acasă de mic copil, pentru a fi ucenic pe la diferite cârciuni și ateliere.

Constantin Brâncuși a plecat 2.000 de km pe jos, până la Paris

Prima sa plecare de-acasă a avut loc pe când avea numai 7 ani, mama sa fiind cea care l-a găsit la Târgu Jiu. După numai un an a plecat din nou de-acasă, supărat fiind pentru că a fost pedepsit. Scrijelise cu briceagul banca în care stătea la școală. De data aceasta a fost găsit la un atelier de butoaie, unde fusese luat ca şi ucenic de un negustor. În anul 1887, are loc a treia sa fugă de acasă. A mers pe jos până la Craiova.

„Am plecat de la 10 ani, pe jos, din Hobiţa – Peştişani. Tata era gospodar cu slugi în curte. La Craiova, am fost băiat de prăvălie la restaurantul Spirtaru, din faţa gării. Am stat şase ani şi munceam câte 18 ore zilnic. La ceasurile trei dimineaţa, mă sculau birjarii cu ciocănitul codiriştii de la biciuşcă în uşa odăiţei unde dormeam. Veneau pentru muşteriii de la trenurile matinale şi cereau, înainte de a pleca încărcaţi de pasageri, să-i servesc cu crenvurşti calzi, pelin rece şi hrean iute”, povestea Constantin Brâncuşi despre plecarea sa de acasă.

„Ar fi fost o muncă uşoară, dar ca de prostituată”

Patronul său a văzut ceva în Constantin Brâncuși, așa că s-a decis să-l înscrie la şcoala de meserii din Craiova, unde a învăţat printre altele tainele tâmplăriei şi a sculpturii în lemn. După ce a finalizat cursurile şcolii din Craiova, Constantin Brâncuşi se mută la Bucureşti, unde se înscrie la Şcoala Naţională de Arte Frumoase.

A primit multe premii pentru lucrările pe care le-a realizat încă din facultate. Printre acestea se numără „Bustul lui Vitellius”, „Cap al lui Laocoon” şi „Studiu”. Între 1900 şi 1902, marele sculptor, ajutat de doctorul Dimitrie Gerota, realizează „Ecorseu”, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, după care au studiat sute de medici. A primit pentru această lucrare o medalie de bronz.

În anul 1903, Constantin Brâncuși a primit o comandă foarte serioasă, care avea să-i aducă banii necesari pentru a călători cu trenul la Paris. „Bustul generalului medic Carol Davila”, ce urma să fie instalat la Spitalul Militar din Bucureşti, nu a ieșit așa cum și-ar fi dorit cel care l-a plătit, așa că i-a cerut sculptorului mici ajustări.

Constantin Brâncuși nu a fost de acord și drept urmare a plecat pe jos 2.000 de kilometri, până la Paris! „Ar fi fost o muncă uşoară, dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus cei câţiva bani cât îmi trebuiau ca să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar ceva se înnăscuse în mine şi nu am mai putut rabda. Am făcut stânga – mprejur, fără nici un salut militar, spre marea panică si spaimă a doctorului Gerota şi dus am fost”, aşa şi-a explicat reacţia avută Constantin Brâncuşi.

A luat trenul, într-un final, până la Paris

A lucrat prin Budapesta pentru scurt timp, apoi prin Viena, după care a ajuns în Munchen, unde a muncit ca infirmier și s-a înscris la Academia Regală de Arte Frumoase. Din Munchen şi-a continuat mersul spre Paris, însă lângă Basel în Elveţia a fost surprins de o ploaie torenţială, care l -a îmbolnăvit grav la plămâni.

De la Basel a mai mers pe jos până în Franța, la Langres, unde din cauză că avea organismul slăbit, a luat trenul până în Paris pentru aproape 300 de kilometri. Odată ajuns în Paris, Constantin Brâncuși a lucrat ca spălător de pahare la taverna Moilard.

În anul 1905, sculptorul a fost admis la prestigioasa Ecole Nationale Superieure des Beaux – Arts, unde reuşeşte să se împrietenească cu tot felul de artişti şi intelectuali, care l-au ajutat în dezvoltarea sa artistică. A obţinut cetăţenia franceză la data de 15 iunie 1952, iar cinci ani mai târziu, pe 16 martie 1957, el a murit la Paris.