Cristian Tudor Popescu a comentat informația potrivit căreia Augustin Lazăr a refuzat de două ori eliberarea lui Iulius Filip, disident al regimului Ceaușescu, în perioada în care procurorul general al României era preşedinte al comisiei de liberări condiţionate din Penitenciarul Aiud.
Jurnalistul este de părere că incriminarea lui Augustin Lazăr nu este întemeiată, însă nu înțelege cum acesta a uitat de cazul lui Iulius Filip. Între timp, CNSAS reverifică dosarul procurorului general.
„Toate zicerile cu Augustin Lazăr torţionar sunt nişte minciuni, nu cu picioare scurte, sunt oloage. Cum să fie torţionar un procuror? În comunism, cu tortura asupra deţinuţilor, fie prin interogatorii, fie prin tortură fizică se ocupau ofiţerii din penitenciar şi Securitatea. Nu se ocupau procurorii. Procurorul nu avea treabă cu deţinutul din celulă decât dacă venea să îi ia un supliment de declaraţie într-o anumită anchetă”, a declarat Cristian Tudor Popescu la Digi24.
Jurnalistul a adăugat că Augustin Lazăr nu l-a văzut personal pe Iulius Filip și a explicat de ce nu a primit cel din urmă eliberarea condiționată. „Din când în când, pentru că aşa era legea, se discutau cererile de eliberare condiţionată ale tuturor deţinuţilor, fie de drept comun, fie politici. Lazăr nu l-a văzut la faţă pe Iulius Filip, nu a venit Iulius Filip să îi spună ar trebui să mă eliberaţi şi Augustin Lazăr să-i fi spus nu.
În acel dosar, Iulius Filip avea şapte astfel de sancţiuni, pentru că a continuat şi în detenţie să se manifeste vocal, violent contra regimului comunist şi a lui Nicolae Ceauşescu, prin scrisori, prin ce spunea. Pentru asta a primit regim restrictiv. Iulius Filip a dovedit că a fost un disident extrem de dârz, care nu s-a înclinat în faţa autorităţilor chiar după ce a fost băgat la temniţă”, a adăugat Cristian Tudor Popescu.
Gazetarul a precizat că singurul mod în care Iulius Filip putea fi eliberat condiționat era să facă pact cu Securitatea, dar i-a imputat lui Augustin Lazăr faptul că nu și-a amintit de disidentul politic.
„Lazăr, în prima sa ieşire legat de povestea aceasta a spus că nu poate, până nu vede documentele originale, să îşi amintească de cazul lui Iulius Filip. Asta nu mai cred. Păi, ce, deţinuţii pentru propagandă contra orânduirii socialiste, deţinuţii politici cu regim special erau la fel de numeroşi ca hoţii de buzunare aflaţi în puşcărie? Îi numărai pe degetele unei singure mâini. Cum să nu ţii minte un asemenea caz? Cum să treci peste aşa ceva?”, s-a întrebat jurnalistul.