Potrivit unui proiect de ordonanță de urgență adoptat recent de Guvern, persoanele diagnosticate cu SIDA, cancer sau tuberculoza (TBC) urmează a beneficia de concediu și indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă mai lungă decât în prezent. De asemenea, militarii și polițiștii vor beneficia, alături de alte categorii de salariați de concedii medicale și indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav. Schimbările se regăsesc în acest nou proiect de ordonanță de urgență adoptat recent de Guvern.
Mai precis, proiectul de act normativ aprobat marți de Guvern prevede faptul că cei suferinzi de SIDA sau cancer nu vor mai fi nevoiți să vină lunar la medicul expert al asigurărilor sociale pentru a prelungi, până la un an și jumătate, certificatul de concediu medical. Mai exact, bolnavii de SIDA și de cancer primesc de prima oară un concediu medical de un an și jumătate.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 prevede ca, în prezent, bolnavii de SIDA sau de cancer primesc, în prima fază, un concediu medical de un an, cu posibilitatea de a-l prelungi ulterior până la un an și jumătate, însâ, pentru a-l prelungi, bolnavii sunt nevoiți să meargă lunar la medic.
În cazul bolnavilor de TBC, concediul și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se vor acorda pe toată perioada tratamentului, până la vindecare, indiferent de durata tratamentului. În prezent, legislația în vigoare stabilește că bolnavii pot beneficia de un concediu medical de până la un an și jumătate, însă el se acordă doar în caz de tuberculoză pulmonară operată. În cazul celei neoperate, concediul medical nu poate depăși un an.
O nouă modificare propusă prin acest act normativ se referă la concediile medicale de care beneficiază personalul militar în activitate, polițiștii și funcționarii publici cu statut special. Astfel, potrivit proiectului, aceștia vor putea cere angajatorilor concedii medicale și indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav. În legislația momentului, în cazul acestui tip de concediu medical se acordă pentru îngrijirea copilului bolnav cu vârsta de șapte ani și în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiunile nelegate de dizabilitate, până la împlinirea vârstei de 18 ani.