Arsenie Boca este considerat de către ortodocși cel mai mare duhovnic român al secolului al XX-lea. Luni, 28 noiembrie, s-au împlinit 33 de ani de la moartea „părintelui Ardealului”. Plecat din această lume de mai bine de trei decenii, credincioșii îl consideră deja sfânt și se roagă la mormântul său pentru alinarea suferințelor și a necazurilor.
De-o frumusețe angelică și extrem de inteligent, călugărul Arsenie Boca a avut harul de a mângâia și vindeca sufletele celor împovărați de boli și păcate. Mulți români susțin că preotul le ascultă rugăciunile fierbinți și primesc alinare la problemele care îi macină. Pe lângă minunile pe care le-a săvârșit în timpul vieții, „părintele Ardealului” a fost înzestrat și cu darul premoniției. De-a lungul anilor, a prezis mai mult evenimente care s-au petrecut întocmai. De pildă, acesta a vorbit, la un moment dat, despre două cutremure puternice. Ambele au avut loc în secolul trecut și, într-adevăr, au provocat multă suferință.
Recent, au apărut mărturii ale colonelului care l-a arestat pe părintele Arsenie Boca, pe când era călugăr la Mănăstirea Sâmbăta. Omul legii a fost atât de cutremurat de minunile preotului, încât și-a dat demisia din Securitate încă de atunci.
Potrivit spuselor sale, a primit ordin să-l aresteze pe „părintele Ardealului” și să-l ducă undeva la Sâmbăta de Sus, unde este palatul brâncovenesc. Trebuia să-l închidă acolo, până venea superiorul său să discute cu Arsenie Boca. Ce a urmat?
„I-am zis: „Părinte, uite, ne-o trimis generalul să vă arestăm”. Părintele o zis: „Bine, mă, ştiam”. Părintele ştia dinainte! Şi zice: „Daţi-mi voie să zic și eu un Tatăl nostru”. Şi asta era pe la amiază. Până o zis părintele Tatăl nostru s-o făcut sară. Am bătut în uşă, ne-am învârtit primprejurul bisericii. Ne gândeam: „Mă, o fi sărit popa! S-o băgat în altar, o fi sărit pe geamul ăla, s-o fi dus”.
La un moment dat, am dat perdeaua și m-am uitat. Părintele era în genunchi în faţa Sfintei Mese. Se ruga. După ce s-o rugat părintele, l-am luat, l-am dus, l-am încuiat. Trei rânduri de uşi erau! Un rând de gratii, un rând de uşi de fier şi un rând de uşi normale. O cheie era la mine, una la altul şi a treia cheie la celălalt. Nu puteam unul fără de ceilalţi doi să intrăm! Gratii la geam, peste tot gratii! L-am dus, l-am băgat pe părintele acolo, l-am închis. A doua zi urma să vină generalul, să stea de vorbă cu dânsul acolo unde l-am închis, la palatul ăla brâncovenesc”, a declarat colonelul, potrivit Pagina cu de toate by Marius Dumitru.
A doua zi, o mare minune s-a întâmplat! Colonelul și generalul nu l-au mai găsit pe părintele Arsenie Boca în cameră: „Vai de mine! Ne venea nouă să ne facem cruce! Noi eram colonei de Securitate şi ne venea nouă să ne facem cruce! Generalul ne întreabă: „No, cum l-aţi luat? Unde l-aţi dus? Nu-i nimeni aici. E goală camera! No, duceţi-vă şi aduceţi-l!” Noi eram disperaţi: De unde să-l aducem? No, ne ducem înapoi la mănăstire; unde să ne ducem altundeva!”.
Mare le-a fost mirarea când l-au zărit pe duhovnicul român înapoi în biserică, ținea slujbă şi tocmai spunea „Pace tuturor!”. Zdruncinați de cele întâmplate și văzute, securiștii nu au îndrăznit să-l întrerupă din rugăciune, așa că au așteptat până ce preotul a terminat Sfânta Liturghie, apoi l-au dus înapoi în carceră.
Episodul din biserică l-a determinat pe colonel să plece din Securitate: „Un om singur nu putea să facă aşa ceva! Că, uite, aici sunt colegii mei – o cheie e la unul, o cheie la celălalt, a treia era la mine. Cum de-o ieşit omul ăsta? Un om simplu nu face aşa ceva! Nu face aşa ceva!”.