În mediul profesional, demisia și concedierea reprezintă momente sensibile și definitorii pentru angajați și angajatori. Codul Muncii 2024 stabilește cu claritate procedurile ce trebuie urmate în aceste situații, protejând atât interesele salariaților, cât și pe cele ale angajatorilor.
Potrivit Articolului 81 din Codul Muncii 2024, demisia este definită ca fiind „actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz”.
Este esențial ca demisia să fie notificată în scris, evitându-se simpla declarație verbală. Mai mult, conform legislației, angajatorul este obligat să înregistreze demisia, iar refuzul acestuia poate fi contestat de către salariat.
În ceea ce privește concedierea, Codul Muncii 2024 definește acest proces ca fiind „încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului”. Decizia de concediere trebuie să fie comunicată salariatului în scris și să includă motivele care determină concedierea, durata preavizului și alte detalii relevante.
Este important de subliniat că legea specifică clar și motivele pentru care angajatorul poate dispune concedierea, fie că acestea țin de persoana salariatului sau nu. Mai mult, termenul de preaviz este stabilit conform contractului individual de muncă sau contractelor colective aplicabile, cu limitări specifice pentru diferite categorii de angajați.
În plus, Codul Muncii 2024 oferă și posibilitatea demisiei fără preaviz în cazurile în care angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă. Această prevedere protejează drepturile salariaților în situații de nerespectare a condițiilor contractuale.
Astfel, respectarea prevederilor din Codul Muncii 2024 este crucială pentru atât angajați, cât și angajatori, asigurând un mediu de muncă echitabil și respectând drepturile și obligațiile fiecărei părți implicate.
Termenul de preaviz este perioada de timp în care un angajat sau angajator anunță că vor renunța la contractul lor de muncă.
Acest termen este stabilit fie de comun acord între angajat și angajator în contractul lor de muncă, fie este prevăzut în contractele colective care se aplică în acea companie.
Totuși, legea impune niște limite în acest sens. De exemplu, pentru angajații care au roluri mai operative, termenul de preaviz nu poate depăși 20 de zile lucrătoare, iar pentru cei care au funcții de conducere, acesta nu poate fi mai mare de 45 de zile lucrătoare.
În timpul perioadei de preaviz, contractul de muncă rămâne în vigoare și toate obligațiile și drepturile prevăzute în acesta se aplică în continuare. În cazul în care contractul este suspendat pe durata preavizului, acesta va fi prelungit corespunzător.
Conform Codului Muncii 2024, există și situații în care un angajat poate pleca de la locul de muncă fără să respecte termenul de preaviz.
Aceasta se întâmplă atunci când angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate în contractul de muncă. În aceste cazuri, angajatul are dreptul să demisioneze imediat, fără a fi necesar un preaviz.