Creștinii sărbătoresc pe data de 24 iunie Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Tot în această zi sunt și Sânzienele. În Muntenia și Oltenia ziua mai este numită și Drăgaica. Poate puțini știu, dar este singura sărbătoare păgână acceptată și de Biserică. Sânzinele marchează apropierea mijlocului verii și reprezintă momentul de cotitură al sezonului cald. De asemenea, ele sunt și niște flori care înfloresc în noaptea de 24 iunie. Află cine sunt Sânzienele potrivit mitologiei populare și care sunt legendele pe care le știu românii?
Românii sărbătoresc în data de 24 iunie Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, dar respectă și anumite tradiții de Sânziene. Cea din urmă sărbătoare este singura păgână acceptată și de Biserică.
Sânzienele marchează mijlocul verii și finalul muncilor agricole și pregătirea de strângere a recoltei. Tot legat de ele avem și cunoscutele flori galbene de pe câmp denumite Sânziene, care înfloresc cel mai mult în noaptea de 24 iunie.
Conform mitologiei populare, ele ar fi personaje mitice nocturne care au un rol diferit față de iele sau rusalii. Ielele sunt asociate cu lucruri rele, iar sânzienele sunt zâne care aduc armonie, iubire, bunătate și pace.
Nu se știe cu certitudine, dar mulți dintre români au auzit că cele din urmă sunt niște femei extrem de frumoase, foarte harnice în noaptea dintre 23 și 24 iunie, atunci când luptă împotriva răului.
Se spune din bătrâni că Sânzienele pot să plutească în aer în noaptea în care sunt sărbătorite. Ele cântă și dansează, împart leacuri și miros florile, dar mai ales ajută femeile căsătorite să devină fertile și înmulțesc animalele și păsările.
Obiceiurile din partea de sud a țării arată că tinerele se împart în seara specială în două cete: un grup poartă haine masculine și celălalt haine feminine.
Fetele travesite în bărbați joacă rolul de Drăgani, pețindu-le pe cele necăsătorite. În felul acesta pornesc o horă prin sate la fiecare colț de stradă ca să împartă distracția și bucuria.
Numele de Sânziene vine de la zeița romană Santa Diana, patroana vânătorilor și pădurilor. Semnificației sărbătorii este una a iubirii și fertilității.
Se crede că în noaptea de 23 spre 24 iubire se deschid cerurile și frumoasele încep să danseze. Fetele nu umblă niciodată singure, ci doar în grup de câte 3, 5, 7, 9 sau 12.
Țăranii nu le spuneau niciodată pe nume de teamă că prin cuvinte le pot invoca. De fiecare dată când cineva vrea să le intre în grații trebuie să le alinte astfel: Reginele Holdelor, Doamnele Călușarilor, Mireasele, Împărătesele Măiestrele, Frumoasele, Zânele sau Domnițele.
Se spune că numele reale sunt cunoscute doar de vrăjitoare. Etnologii au identificat totuși patru dintre ele: Doina, Hora, Avrămeasa și Creștineasa.
„Doina este o zeiţă melancolică, ce locuieşte mai mult printre munţi şi văi şi are darul să înmoaie pietrele şi să mişte copacii din loc cu vocea ei dulce. Concepută eminamente ca zână a cântecului liric, (…) Doina îndeplineşte o funcţiune cathartică.
Cea de-a doua şoimană, ,,Hora”, este o zână a dansului magico-mitic al Soarelui. Ea exprimă sentimentul profund de adorare a sfântului Soare (…) „Avrămeasa” şi „Creştineasa”, deşi considerate a fi două „eroine cereşti de lumină”, sunt de fapt două zâne cu trăsături magico-mitice şi însuşiri magico-medicale. Sunt totodată înfăţişate ca zâne ale descântecului cântat şi ale sacrificiului”, au scris specialiștii.