Cine a fost Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului. Oamenii s-au călcat în picioare la Timișoara, la racla cu moaște

Anul nașterii, un mister. A rămas orfan de tată la o vârstă fragedă. Trimis departe de casă de propria mamă, și-a luat viața în piept la 12 ani. A devenit mitropolit al Banatului și a salvat orașul Timișoara de la un incendiu devastator. An de an, pe 15 septembrie, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou, de la Partoș, ocrotitorul Banatului, însă prea puțini știu ce viață a dus orfanul devenit sfânt.

Rămas orfan de tată, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului este trimis departe de casă, de propria mamă

Se știu prea puține lucruri despre copilăria celui care a devenit cunoscut ca „ocrotitorul Banatului”. Născut Iacob, în jurul anului 1568, în Raguza Dalmației – astăzi, Dubrovnic – a rămas orfan din primii ani de viață. Propria mamă decide să îl trimită departe de casă, în Ohrida, pentru a învăța carte. Avea doar 12 ani când și-a luat viața în piept.

La vârsta de 15 ani, adolescentul intră la Mănăstirea Maicii Domnului, iar cinci ani mai târziu pornește spre muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator. Acolo, este călugărit, iar Iacob devine Iosif.

Minunile Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului

Ani mai târziu, alege să se retragă în sihăstrie, unde, datorită virtuților sale creștinești, ar fi fost răsplătit cu darul de săvârși minuni. Avea puteri vindecătoare. În cele din urmă, Iosif a fost hirotonisit la muntele Athos, devenind duhovnic al călugărilor de acolo.

Românii din Banat l-au chemat să le fie mitropolit. Pe 15 septembrie 1650, a fost hirotonit mitropolit al Banatului și i-a păstorit pe credincioșii de acolo timp de trei ani.

Minunea săvârșită de Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului, la Timișoara

Anii petrecuți în România au fost marcați de o serie de minuni săvârșite de Iosif. printre care stingerea unui incendiu ce se întinsese într-o parte a orașului Timișoara. Pentru eroismul arătat în acele momente de criză, Iosif a fost desemnat Patronul spiritual al Pompierilor din România.

„Ieșind din biserică cu Sfintele Taine în mâinile sale și rugându-se cu lacrimi, îndată a trimis Dumnezeu o ploaie puternică și s-a stins focul”. Așa este descrisă intervenția salvatoare a mitropolitului.

Când și-a dat ultima suflare, clopotele mănăstirii au început să bată fără să le tragă cineva

După ce trei ani petrecuți la Timișoara, Iosif se retrage la mănăstirea Partoș, unde și-a trăit în liniște ultimul capitol al vieții, așa cum reiese dintr-o însemnare de mână descoperită pe o carte ce a aparținut mănăstirii Sângiorge:

 „Această carte este a Domnului Mitropolit Iosif al Timișoarei la anul 1655…care, de bună voie, a părăsit eparhia retrăgându-se în mănăstirea Partoș, unde a trăit câțiva ani și apoi s-a mutat la viața veșnică unde sfinții se odihnesc.”

Iosif, ocrotitorul Banatului, s-a stins din viață în vara anului 1656, la vârsta de 85 de ani. Potrivit legendei, în momentul în care și-ar fi dat ultima suflare, clopotele mănăstirii au început să bată fără să le fi tras cineva.

Iosif a devenit „Sfântul Iosif”, la 300 de ani de la moartea sa

Decizia de a-l trece în rândul sfinților a fost luată, în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pe 28 februarie 1950, stabilind ca data de cinstire a noului sfânt ziua de 15 septembrie a fiecărui an.

Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș șase ani mai târziu, când moaștele sale au fost aduse din mănăstirea Partoș și așezate în catedrala mitropolitană din Timișoara.