Cine a fost Cuviosul Teodosie cel Mare îți vom dezvălui astăzi, dată la care acesta este sărbătorit, conform calendarului ortodox. Cuviosul Teodosie cel Mare este un sfânt important pentru creştini. Acesta a postit timp de 30 de ani. În tot acest timp a vegheat nopțile, iar ochii îi erau plini de lacrimi.
Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare este sărbătorit la fiecare 11 ianuarie de către toți creștinii, fiind unul dintre cei mai importanți sfinți.
Cei care nu știu știu cine a fost Cuviosul Teodosie cel Mare trebuie să afle că acesta a postit timp de 30 de ani.
În tot acest timp Sfântul nu a gustat nici pâine. A mâncat doar fructe de finic, linte, ierburi și rădăcini de pustie, atât cât să nu moară de foame.
În schimb, și-a hrănit sufletul neîncetat cu cuvântul lui Dumnezeu, săturându-l cu dumnezeiasca râvnă.
Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare s-a născut în Mogarion, care se află în părțile Capadochiei.
Părinții lui erau credincioși, tatăl său se numea Proeresie, iar mama sa Evloghia. Aceștia l-au crescut cu bunele obiceiuri și cu învățătura.
Ajungând să fie înțelept și învățând Scriptura bine i s-a poruncit să citească din sfintele cărți în biserică poporului, pentru că era dulce grăitor și iscusit cititor, cum altul nu mai era.
Urmând cuvântul Evangheliei, adică să lase tată, mamă și frați, pentru viața veșnică, Cuviosul Teodosie cel Mare a plecat la Ierusalim, spre sfârșitul vieții împăratului Marchian.
Mergând prin Antiohia a avut surpriza să fie chemat de Sfântul Simeon care se pare că îl cunoștea deși nu îl văzuse niciodată. „Bine ai venit, omule al lui Dumnezeu, Teodosie”, l-a întâmpinat Cuviosul Simeon.
Acesta i-a proorocit că va fi păstor al oilor cuvântătoare și pe mulți va răpi de la lupul cel vrăjmaș, făcându-i cunoscut ceea ce avea să i se întâmple.
Povestea cine a fost Cuviosul Teodosie cel Mare arată că odată ajuns la Ierusalim, acesta și-a găsit un povățuitor, Loghin. Starețul a hotărât să îl mute pe Cuviosul Teodosie într-un loc numit vechea ședere. L-a dus acolo pentru că în acel loc, o femeie credincioasă, Glicheria, a zidit biserica Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu și vroia să îl aibă în apropiere.
Astfel, la Cuvios au început să vină oameni care căutau folos și la el se adunau cei ce voiau ca să fie următori ai vieții lui.
Sătul de atâția oameni, Cuviosul Teodosie a hotărât să se retragă pe munte într-o peșteră. De altfel, în acestă peșteră se află și astăzi moaștele lui.
Se spune că cei trei magi care au mers la Hristos în Betleem cu daruri s-au odihnit în peștera Cuviosului Teodosie ce Mare. Aflând de bunătatea lui mulți au început să vină și la peșteră, astfel că Cuviosul s-a ales cu 7 ucenici.
Le-a spus acestor să-i sape un mormânt, după care s-a dus asupra gropii și a spus: „Iată, fiilor, mormântul este gata, dar oare este cineva din voi găta de moarte, ca să-l primească mormântul acesta?”.
Unul dintre ucenici, Vasile, a spus: „Binecuvântează-mă, părinte, ca eu să înnoiesc mormântul, eu să fiu mort mai înainte de frații care se gândesc la moarte”.
Atunci starețul s-a învoit. Vasile a intrat de viu în mormânt, i s-au făcut pomenile necesare, 3 zile, 9 zile, 40 de zile…etc, iar după ce acestea au fost terminate Vasile a trecut la Domnul.
După 40 de zile, Vasile a revenit printre ucenici și la Cuvios, acesta fiind un exemplu pentru ei că Dumnezeu există, potrivit Doxologia.