Donarea de organe nu este niciodată o decizie ușoară pentru familie. Persoanele aflate în moarte cerebrală pot dona anumite organe, însă ce se întâmplă cu organismul uman în timpul transplantului? Ei bine, moartea cerebrală este un proces ireversibil, lucru care duce la necrozarea neuronilor. După ce medicii au pus diagnosticul de moarte cerebrală, tratamentul și terapia artificială prin care pacientul este ținut în viață se face doar dacă persoana devine donator de organe.
Medicul Carmen Pantiș a vorbit despre pașii care trebuie urmați după moartea cerebrală, dar și cine pune diagnosticul.
“Diagnosticul de moarte cerebrală se face de o echipă medicală complet independentă de medicul curant, de coordonatorul de transplant sau de echipa de prelevare.
Legislaţia din România permite stabilirea acestui diagnostic de către medicul primar neurochirurg, neurolog sau anestezist.
Examinarea clinică pentru evidenţierea reflexelor de trunchi cerebral şi paraclinică EEG este obigatorie şi se face la un interval de minimum 6 ore pentru adult şi 12 ore pentru copil.
Accidentele vasculare cerebrale hemoragice, anevrisme de artere cerebrala rupte, accidentele vasculare ischemice, traumatismele cranio-cerebrale din accidente rutiere sunt cele mai dese cauze care duc la instalarea morţii cerebrale”, spune dr. Carmen Pantiş.
În orice moment, inima pacientului se poate opri. Fiecare oră care trece de la moartea cerebrală poate duce la compromiterea organelor care ar putea salva alți oameni.
“Donatorul devine rece, 32 grade, de multe ori este necesară încălzirea lui, are tensiuni arteriale foarte mici care trebuie menţinute în valori fiziologice prin administrare de medicaţie cu catecolamine pe injectomat (…)” susţine coordonatoarea programului de transplant din Bihor, conform Adevărul.
Pavel Chirilă, directorul Centrului Medical Naturalia afirmă că “în momentul în care se recoltează organele unui bolnav declarat în moarte cebrală, când chirurgul înfige bisturiul, bolnavului îi apar lacrimi spontane în ochi (…)
Plânge în momentul în care i se recoltează, de regulă, cele cinci organe după care aleargă instituţia transplantologică”.
Medicii îl contrazic, însă. “Recoltarea de organe este o operaţie care se face în anestezie generală, în săli de operaţie care sunt performante cu aparate de anestezie şi în condiţii de maximă sterilitate.
La toţi pacienţii în moarte cerebrală este obligatorie acoperirea pleoapelor cu tifon umed cu ser fiziologic pentru a preîntâmpina fenomenele de uscare a corneei”, punctează medicul orădean.