Cele mai odioase mituri și adevăruri despre Nicolae Ceaușescu. Crimele de la Casa Poporului

Ce făcea un om normal pe vremea lui Ceaușescu dacă n-avea televizor să se uite la coronavirus? Păi ce să facă? Schimba rețete sau îl bârfea pe cel mai iubit dintre conducători.

Chiuvetă cu baterii din aur

Subiecte erau gârlă – de la faptul că se spunea că nu purta niciodată un costum de două ori, că-și punea securiștii cei mai apropiați să-i guste mâncarea ca să nu se otrăvească sau că legendara lui problemă de dicție era urmarea torturilor la care fusese supus la Doftana. Despre coana mare umbla vorba că avea conturi în străinătate, iar despre el – că era obsedat de ruși că-l îndepărtează de la putere. După revoluție, multe dintre aceste mituri s-au adeverit, dar altele s-au dus de suflet pe Dâmbovița.

Ceaușescu nu are pe suflet doar 23 de milioane de suflete pe care le-a călcat în picioare consecvent, ci și viețile a sute de animale ucise pe terenurile de vânătoare. De exemplu, faptul că securiștii stăteau pitiți prin boscheți, camuflați cu frunze pe cap și trăgeau în animal fix în momentul în care trăgea și fiul cel mai iubit al poporului (o mai știți p-asta?) nu e un mit, e un adevăr. La fel cum adevărate sunt și orgiile vânătorești, adevărate spectacole de grobianism, cu sute de urși și mistreți uciși într-o partidă de vânătoare sau coarnele de cerb, care valorau 10.000 de dolari pentru care s-a muncit aproape trei ani.
Bârfele despre baia dintr-o vilă decorată cu kilograme de aur s-au adeverit și ele după revoluție.

Îngrozit de ciuperca din Peleș

Vizitele în țară au fost sursă foarte bună pentru completarea bibliotecii de zvonuri. Dintr-o vizită la Timișoara a reieșit că Ceaușescu a vrut ridicarea unui bloc care să-i obtureze vederea către Catedrală, scrie adevărul.ro. Gândul nu s-a materializat niciodată.
La un moment dat, soților Ceaușescu li s-a pus pata să-și stabilească o reședință temporară la castelul Peleș. Îngroziți de perspectivă, muzeografii au invocat o ciupercă în lemnăria mobilierului, mizând pe ipohondria lor. Treaba a mers bine, pentru că, într-davevăr, oamenii au fost atât de îngroziți de perspectiva bolii, încât au renunțat la plan.
Ceaușescu nu a fost un băutor profesionist, dar despre un derapaj de tinerețe (1946) tot se știe. Se îmbătase mangă împreună cu șoferul lui, în cramă la Drăgășani (pe atunci – proprietate a lui Brătianu). Toată lumea credea c-a murit după ce i-au căutat în disperare, dar ei zăceau pe sub mese, morți de beți. Ieșise zvonul c-a fost ucis de dușmani, dar n-am avut noi norocul ăsta!

Și-a făcut vilă pentru c-așa a vrut mușchii lui dar n-a stat niciodată acolo. Se zvonea că cine muncește la Casa Poporului moare

Odată, circulația pe Calea Victoriei din București a fost închisă pentru că tovarășul voia liniște. Altădată, la Arad, Ceaușescu luase decizia să interzică accesul autobuzele înmatriculate în alte județe. Arădenii mai vechi își mai aduc aminte de acest episod. Asta a avut consecințe cel puțin dubioase. Artiștii Operei din Timișoara au fost nevoiți să aștepte la marginea orașului Arad un alt autobuz, cu număr de Arad, ca să poată fi preluați.
La Tulcea, i se pusese pata să-și facă o vilă. Umbla vorba prin zonă despre vila Moruzov. C-o făcuse doar așa, de sanchi. N-a stat niciodată acolo, dar , na, fie acolo!

Desre cum a fost construită Casa Poporului umblă mitul că locul ar sta sub blestemul celor care au murit acolo. Se spune că sute de muncitori și-au găsit sfârșitul în timpul lucrărilor. Odată, în Drobeta Turnu-Severin, oamenii au fost convocați să se ducă să muncească la proiect. Era nevoie de toate specializările posibile și imposibile, de la sudori, la lăcătuși, etc… Oamenii se speriaseră pentru că prin zonă umbla vorba că oamenii erau uciși de comuniști ca să nu se ducă nicio informație către agenturi, astfel că, atunci când erau convocați, făceau ce făceau și nu se duceau.