Cel mai sângeros episod cu Nicolae Ceaușescu. ”A împușcat 9 dintre oamenii care erau acolo!”

Cel mai sângeros episod cu Nicolae Ceaușescu. ”A împușcat 9 dintre oamenii care erau acolo!”
Cel mai sangeros episod cu Nicolae Ceausescu

Nicu Murgășanu, considerat primul fotograf al revoluției de la Alba Iulia, a postat pe contul său de Facebook un episod de-a dreptul sângeros din istoria țării, episod care îl are în prim-plan pe Nicolae Ceaușescu.

Cel mai sângeros episod cu Nicolae Ceaușescu

”Omul acela mic (- Ceaușescu) în scurtă albastră, mi-a tras un bocanc în burtă și m-a înjurat. Cinci zile, cinci zile am sângerat. Da ‘io n-am zis nimica, numai am gemut și l-am blestemat, așa, în gând, să moară cum au murit ai mei, neîmpărtășit și cu mâinile legate la spate, ca Aurică al nostru, căruia îi țâșnea sângele pe gură”, este începutul unui episod dureros al istoriei noastre.

Se întâmpla după accidentul din Moscova, unde s-a prăbușit un avion, pe data de 4 noiembrie 1957, când Nicolae Ceaușescu, ajuns la vârsta de 39 de ani, era al doilea om din Ministerul Forțelor Armatei, și a mers la Vadu Roșca, în Vrancea, acolo unde țăranii se opuneau colectivizării. Acesta a împușcat pe loc nouă dintre ei, dar rănește și arestează alte zeci. Apoi, în iarna anului 1957, acesta a aflat că sătenii din Vadu Roșca, Vrancea, se opun colectivizării. El a anunțat că se va ocupa personal, de ”stârpirea chiaburilor”, suindu-se pe tancuri, chemând camioane în care pune mitraliere, și dând ordin ca unitățile Securității Statului, cele de Intervenție, de la Tecuci, să înconjoare satul.

”Morții sunt adunați noaptea și aruncați într-o groapă comună”

Nici nu împlinise vârsta de 40 de ani, că Nicolae Ceaușescu devenise o persoană importantă printre comuniști. În martie 1949, Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român decisese colectivizarea agriculturii, însă Galațiul și Vrancea erau printre ultimele județe ”libere”. Ceaușescu nu a mai avut timp de anchete și a trecut la acțiune.

”Crengile au început să tremure, deși vântul nu se pornise”, își mai aduc aminte sătenii. E 4 decembrie 1957 când tancurile ajung în sat. Sunt așteptate cu furci și topoare. Pământul e al sătenilor, nu vor să-l deie. Ceaușescu n-are vreme. Stă fix între două tancuri cu turelele îndreptate spre biserică atunci când își lasă mâna în jos, cu o mișcare iute. Mitralierele din camioane trag. Trag mult. Clopotul satului le acoperă moartea. Lângă Nițu Stan, Costică Arnabaș căzu în genunchi și-și desfăcu, la piept, cămașa, rupând-o. Alături, Aurică Dimofte și, strângând în mână toporul, Ionică Areaua. Dana a lui Radu are doar 28 de ani. E mamă. Împușcată pe loc. ”Să le dăm răzvrătiților ceea ce vor”, urlă Ceaușescu”, se arată în articol.

”Morții sunt adunați noaptea și aruncați într-o groapă comună, pe undeva pe lângă Focșani, fără cruce, fără nume. Arestații sunt bătuți, zi și noapte. Crunt. ”Pe mine, că eram mai tânăr, m-au bătut cu parul numa-n cap. De atunci nu prea mai aud”, își mai aduce aminte nea Crăciun…”.

Deși după anii 1990, supraviețuitorii au ridicat un monument modest, pentru cei nouă morți, Aurel Dimofte (29 de ani), Ionuț Cristea (22 de ani), Ion Arcan (14 ani), Dumitru Crăciun (29 de ani), Toader Crăciun (49 de ani),Stroie Crăciun (31 de ani), Dumitru Marin (29 de ani),  Marin Mihai (42 de ani) și Dana Radu (28 de ani), în ziua de azi la Vadu Roșca nimeni nu mai comemorează nimic. Doar din când în când, câte o colivă, la biserică.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI