Cel mai mare medic român, fiul nelegitim al lui Franz Liszt. Carol Davila s-a îmbolnăvit de holeră și tifos, îngrijindu-și pacienții. A înființat primul orfelinat din țară

Carol Davila, cunoscut ca fiind părintele medicinii moderne românești, a fost o figură enigmatică a secolului al XIX-lea. A trăit o viață ca în filme, fiind profund dedicat meseriei sale nobile. A salvat sute de mii de vieți, a rămas văduv de 2 ori și și-a pus propria viață în pericol, pentru a-i vindeca pe cei oropsiți, răpuși de boli. Puțini știu, însă, care sunt originile celui mai mare medic român.

Copilul din flori al celebrului pianist Franz Liszt

Carlo Antonio Francesco d’Avila se naște în anul 1828 la Palermo, Italia. Mama lui, scriitoarea Marie d’Agoult se iubește cu nimeni altul decât cel mai mare pianist al lumii, Franz Liszt, cel despre care se spune că ar fi tatăl biologic al lui Carol Davila, deși compozitorul nu îl recunoaște niciodată legal.

Încă de mic simte chemarea profesiei lui Hipocrat. Visează să vindece și să salveze vieți, motiv pentru care, după liceu, se înscrie la Facultatea de Medicină din Paris, pe care o absolvă în anul 1853.

Davila primește o oportunitate neașteptată de a se alătura corpului medical al Țării Românești, la cererea domnitorului Barbu Știrbei. Nu stă mult pe gânduri și acceptă în doar câteva minute, decizia având să schimbe cursul vieții sale pentru totdeauna.

Reformator și educator în medicină

Carol Davila se stabilește definitiv în România, unde își dedică viața medicinii și educației, devenind și un reformator în sistemul medical românesc.

Numit medic-șef la Spitalul Militar și ulterior promovat la gradul de maior, specialistul introduce reforme semnificative și pune bazele primelor școli de medicină din țară, precum și a primei secții de farmaceutică din țară.

Viziunea sa revoluționară asupra medicinei prmovează educația medicală de calitate și standarde înalte de îngrijire a pacienților. Tot Carol Davila este cel care înființează învățământul farmaceutic și pe cel veterinar.

De asemenea, medicul pune bazele numeroaselor societăți și reviste de specialitate, precum Asociația medicilor români, Monitorul medical, Gazeta spitalelor și organizează conferințe medicale, ținând prelegeri cu demonstrații experimentale la Sfântu Sava.

Vezi și ”Ce faci, nu vezi pe unde mergi?” Spiru Haret, ”părintele învățământului românesc”, înnebunit de o fată de numai 17 ani

Văduv de 2 ori, ghinionist în dragoste

În ciuda succeselor sale profesionale, viața lui Carol Davila nu a fost lipsită de tragism. Părintele medicinii moderne românești este lipsit de noroc în iubire, ajungând să fie văduv de 2 ori, pe parcursul vieții.

Se căsătorește cu franțuzoaica Maria Marsille, însă la doar un an de la nuntă, partenera lui de viață încetează din viață, lăsând o durere profundă în sufletul medicului. După moartea nevestei sale, Carol Davila se concentrează pe un proiect social extrem de important.

Înființează primul azil de fete din țară, în anul 1861, unde are grijă de 40 de fetițe orfane, abandonate, pe care le ia de pe stradă, din mahalalele Bucureștiului. Apoi, pune bazele primului azil pentru 40 de băieţi și înființează prima scoală de surdo-muţi în cartierul Pantelimon.

Al doilea mariaj, cel cu Ana Racoviță, pare să-i aducă fericirea pe care o râvnea de atâta timp. Cei doi sunt fericiți și au împreună o fetiță pe nume Elena, până când, în ziua fatidică de 13 ianuarie 1874, soția medicului genial este otrăvită, din greșeală, cu stricnină, de către unul dintre ucenicii lui Davila.

Se îmbolnăvește cu tifos și holeră, ca să-și salveze pacienții

Problemele de sănătate nu-l ocolesc nici măcar pe cel mai mare medic al neamului nostru. Carol Davila suferă de o boală reumatică debilitantă, care-i afectează mâna dreaptă.

Trupul îi devine firav, atunci când ajunge infectat cu holeră și tifos, îngrijindu-și pacienții bolnavi. Dedicația sa pentru meserie nu piere nici măcar în cele mai dificile și periculoase situații.

Carol Davila continuă să lupte pentru idealurile sale și să aducă contribuții semnificative în domeniul medical. Unul dintre marile sale succese îl reprezintă realizarea primei transfuzii de sânge din România în 1855, un moment istoric pentru medicina românească.

Vezi și Amor și trădare, cu gust de ciocolată. Istoria Casei Capșa, ”singurul local intelectual” din Bucureștiul secolului trecut

Moștenirea lui Carol Davila va dăinui

Carol Davila a rămas un simbol al excelenței în medicină și educație și după moartea sa în 1884. Moștenirea sa este perpetuată prin universitatea medicală care îi poartă numele și influența sa durabilă asupra practicii medicale și a sistemului de învățământ medical din România.

”Nu există fiinţă omenească pe pământul României care să nu pronunţe numele Davila cu respect sau cel puţin cu sfială; oricine a umblat mai mult prin satele noastre s-a putut încredinţa despre adevărul acestor spuse“, nota Eniu Bălteanu, în anul 1886, potrivit Adevărul.

Medicul Valeriu L. Bologa, istoric al medicinii, îl descria pe Carol Davila precum ”un om providenţial” întrucât ”în timpul lui Davila, prin Davila, la îndemnul lui Davila, cu ajutorul colaboratorilor şi elevilor lui Davila s-a organizat medicina românească, ajungând la un nivel european”.