Ce trebuie să faci când cineva îți moare fără lumânare la căpătâi

Dacă şi tu ai auzit de multe ori bătrânii vorbind despre teama de a muri fără lumânare la căpătâi, atunci trebuie să afli ce trebuie să faci dacă se întâmplă cuiva acest lucru, conform ritualului creştin.

Ce trebuie să faci când cineva moare fără lumânare la căpătâi

Bătrânii au o mare superstiţie atunci când vine vorba despre felul în care părăsesc această lume: să aibă aprinsă lumânarea la căpătâi. Dar este această teamă încurajată de Biserică sau nu?! Iată ce spunea Părintele Cleopa despre asta:

„Lumânarea este un simbol. Dacă o aprinzi este bine. Dacă nu poți, nu-i nimic. Faptele bune merg cu noi, nu lumânarea. Poți să ai un milion de lumânări. Nu-ți ajută nimic la moarte. Cine le-a aprins lumânarea la cei care au murit pe front? Iată lumina: dacă au avut fapte bune, aceea-i lumina. Nu-i o primejdie dacă ai murit fără lumânare. Este primejdie dacă ai murit nespovedit, neîmpărtășit”.

Prin urmare, nu lumânarea aprinsă îţi asigură drumul spre Rai, ci faptele pe care le faci în timpul vieţii. Cu toate acestea, credincioşii spun că este foarte important să i se dea preotului care îngroapă persoana decedată un cocoș negru. Apoi, la 40 de zile de la deces, la parastasul de şase săptămâni, se dă o candelă de pomană. De asemenea, pomana trebuie făcută doar într-o zi de sâmbătă, scrie Liberateapentrufemei.ro.

Ce spune Biserica despre această superstiţie

Preoţii au precizat, de-a lungul timpului, faptul că această teamă a credincioşilor nu are nicio legătură cu ritualul bisericesc. Conform acestora, pomana trebuie făcută după puterea materială şi din tot sufletul, iar lumânarea nu mântuiește, ci faptele bune.

„Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor. Că, văzând oamenii faptele cele bune ale voastre, să-l slăvească pe Tatăl vostru Care este în Ceruri”, scrie în Sfânta Evanghelie.

„Lumânarea este un simbol. Ea simbolizează lumina adevărului şi sfinţeniei, care este Iisus Hristos Dumnezeul nostru, şi asemenea Lui trebuie să fie şi viaţa creştină. Lumânarea este simbolul vieţii veşnice pe care ne-o dorim după moarte în lumina dumnezeiască, sau altfel spus este icoana Luminii Domnului nostru Iisus Hristos. Lumânarea/candela, nu poate lipsi de la nici o slujbă sau rugăciune, pentru că ea ne însoţeşte, ne călăuzeşte totdeauna când ne întâlnim, în vreun fel anume cu Dumnezeu”, spune şi părintele Constatin Onu.