Radu Gheorghe, promotorul spectacolelor de stand-up comedy, în România, ne-a oferit, în exclusivitate pentru Playtech Știri, un interviu savuros. Artistul ne-a vorbit, dulce-amar, despre stadiul comediei românești, despre motivul absenței numelui său de pe afișele filmelor, dar și despre fiica lui, Stanca Radu. Cu acest prilej, el îi aduce și un omagiu regretatei Stela Popescu, mama fostei lui soții, Doina Maximilian.
Radu Gheorghe ne-a explicat de ce numele său nu mai figurează pe afișele filmelor și de ce regizorii aleg tot mai des să distribuie în peliculelelor cinematografice influencerii momentului.
Referitor la afișe, e simplu! Nu am mai jucat în niciun film, produs în ultimii ani! Pe cale de consecință, nu apar nici pe afișe! Castingurile la care am fost invitat nu au fost relevante! Rolurile oferite, de cele mai multe ori, nu mi se potriveau!
Cât îi privește pe marii actori, în caz că ne referim la aceleași nume, cred că au îmbătrânit și locul lor a fost ocupat de cei mai tineri! Un proces normal, de schimb de generații.
Calitatea artiștilor tineri nu o comentez! Totuși, sunt sigur că foarte mulți sunt talentați, dar sunt obligați din varii motive să se prostitueze (artistic vorbind).
În definitiv, când înjuri, tu ești conștient că ai înjurat! Nu poți da vina pe societate! E responsabilitatea ta! Cred că e un val, o modă, să ne prăbușim în vulgar și nimicnicie! Va trece!
În calitate de promotor al spectacolelor de stand-up comedy, în România, Radu ne-a vorbit și despre noua generație de actori care distrează publicul. Iată ce spune despre Dan Badea, Cătălin Bordea, Sorin Pârcălab, dar și despre Mihai Bobonete, mulți dintre ei având în program și poante mai deocheate.
Nu știu dacă sunt chiar un maestru, dar este clar că îmi place să improvizez și mă simt în largul meu, când mă întâlnesc cu un public cooperant ! Multe dintre show-urile mele sunt interactive, iar reacția spectatorilor face parte din scenariu!
Formula cea mai corectă, referitoare la introducerea stand-up comedy, în România, este că sunt sigur unul dintre promotorii, susținătorii și educatorii acestui gen de divertisment, în țara noastră. Sunt precaut în a-i judeca pe colegii mei întru comedie!
Fiecare dintre ei e responsabil de discursul, monologul lui și, din fericire, primește reacția spectatorilor imediat! Dacă unii domni sau doamne se simt stânjeniți de limbajul uneori prea…lejer, e pentru că poate nu știu că acest tip de spectacol, este dedicat adulților și are ca un prim scop dezvelirea adevărului, deseori, nerușinat, din viețile noastre intime!
Desigur, poți face stand-up comedy și fără cuvinte vulgare, dar e mult mai greu și îți trebuie mai multă…carte ! Și-apoi, fie vorba între noi, dacă intri într-un bordel, la ce te poți aștepta, să te întâlnești cu fete mari? Fiecare, dintre cei numiți, și-a făcut un public al lui și se pare că sunt fericiți împreună! Asta le doresc și eu!
Din păcate, văd din ce în ce mai puțini oameni care râd! Mulți stau cu ochii pironiți pe telefonul mobil și navighează necontenit într-o lume care nu le aparține și de multe ori nici nu și-o doresc și, dacă și-o doresc, nu și-o pot permite.
La un show de stand-up, la care am participat, ca spectator, unul dintre improvizatori s-a supărat pe audiența majoritar feminină și le-a strigat: ”Fetelor, mai râdeți și la poante, nu numai la trivialități!”.
Actorul se pregătește să revină pe scenă, la Teatrul Național de Operetă, din București, cu ”Ucenicul vrăjitor”, spectacol jucat adesea cu casa închisă.
Spectacolul la care îi invit pe toți cei cărora le place divertismentul muzical, este UCENICUL VRĂJITOR, de la Teatrul Național de Operetă și Muzical ”Ion Dacian”, în care eu am rolul de dirijor al orchestrei și corului teatrului și care va fi programat și în stagiunea aceasta, cât de curând! Pregătesc și noutăți, sunt pe țeavă, cum se spune, veți afla de ele în timp util! Comedii, desigur!
Radu Gheorghe ne-a vorbit cu emoție și despre fiica lui, Stanca Radu, dar și despre regretata Stela Popescu, mama fostei lui soții, căreia i-a apreciat talentul artistic.
Fiica mea Stanca Radu locuiește în Germania și este regizoare de film. A moștenit, atât de la mine, cât și de la fosta mea soție, Doina Maximilian, talentul de a se apropia și de a-i înțelege pe oameni, proiectându-le în față propriile vieți, prin arta cinematografică.
Delicatețea și inocența ei o fac să vadă și să poată reda, prin imagini, lucruri și sentimente, pe care noi nu le vedem și uneori nu le simțim. A avut de unde să învețe și să se inspire!
Stela Popescu a fost incontestabil modelul pe care l-am urmat și eu și ea, în aceeași măsură! Nu! Stela Popescu nu a lăsat un mare gol! A lăsat un mare plin! Să ne bucurăm că am avut norocul să avem o asemenea personalitate, de o asemenea frumusețe, fizică, morală și spirituală, cu o forță de muncă imbatabilă și care a ars și a strălucit ca o autentică stea!
Întrebat de reporterii Playtech Știri ce părere are despre serialul ”Las Fierbinți”, de la PRO TV, actorul ne-a răspuns cu diplomație. E de părere că actorii nu trebuie judecați prea repede, pentru că talentul poate ieși la iveală și după zece ani de activitate.
Așa cum mă știu, sunt un spectator bun! Adică merg la teatru, vizionez un program tv sau un film, ca să mă distrez, nu ca să critic! Și, mă distrez! În caz că actorii sunt buni, râd și mă bucur de actul artistic autentic și de calitate.
În caz că poantele sunt îndoielnice, tot râd și mă amuz de cât de proști sunt! Nu-i blamez pe colegii mei amatori! Toți am fost amatori, la început! Un mare actor și profesor de teatru spunea că despre un actor nu poți afirma că e bun sau rău, decât după vreo zece ani de carieră! Așa că, să avem răbdare!
Poezia ”Broasca țestoasă”, scrisă de Cristian Morgenstern, și descoperită de mine prin anii 70, în ”Antologia inocenței”, de Iordan Chimet, a devenit piesa mea de rezistență în spectacolele de folk, grație refrenului onomatopeic, născut într-o noapte de inspirație, în camera de cămin studențesc, unde colegul meu Gheorghe Dănilă m-a suportat o noapte întreagă cu acest cântec pe care l-am cântat până când mi s-a întipărit în memorie refrenul. Și, da, mai cânt ”Broasca țestoasă”, ori de câte ori am ocazia!
Tulcea este un oraș cosmopolit! Se regăsesc în orașul meu natal aproape toate naționalitățile conlocuitoare din întreaga țară! Totdeauna au trăit împreună în bună pace și în înțelegere!
Toate națiile care ne-au invadat au lăsat moștenitori și obiceiuri. Așa că populația orașului nu e speriată de eventualitatea unui conflict direct! Nimeni nu și-l dorește, dar dacă va fi îl vom trece cu demnitate și curaj!
Radu Gheorghe: Da! Da! Da!
Artistul și-a amintit de una dintre cele mai năstrușnice întâmplări de la filmări. Ne-a povestit-o, cu umoru-i caracteristic.
Radu Gheorghe: Cu plăcere! La o filmare, care se făcea în apropiere de București, am ajuns în timp util cu auto personal, o Dacia 1310. Filmarea se făcea pe malul unui râu, care avea malul înalt cam de 4 metri, iar eu eram pe partea opusă de mal, față de echipa de filmare.
Existau două posibilități, de a ajunge pe malul celălalt: ori să mă întorc, 10 km, ori să găsesc un vad în amonte prin care să trec cu mașina! Am ales varianta a doua și am găsit și vadul, în care apa era doar până la genunchi! Mi-am suflecat pantalonii și am intrat în apă, ca să verific consistența fundului! Părea în ordine. Pietriș cu nisip, apă limpede și curent cam puternic.
Totuși, m-am hotărât să încerc traversarea, punându-mi toată speranța în puterea motorului și în priceperea mea, relativ săracă, dar ambițioasă. Mai erau urme de traversări, dar, ce-i drept, urme de roți de tractoare. Am pornit cu mult curaj, motorul s-a oprit în mijlocul râului, iar curentul de apă a început să sape în jurul roților, în așa fel încât Dacia mea se scufunda văzând cu ochii.
Am deschis iute toate ușile, astfel că, în scurt timp, apa râului trecea prin interiorul sărăcuței Dacii 1310, de parcă făcuse lucrul ăsta de când lumea! Eu, mulțumit de isprava mea și mai ales de faptul că reușisem să stabilizez poziția mașinii, m-am prezentat la echipa de filmare ud leoarcă și am reușit să le deturnez atenția către râu, unde au putut să se desfete pe îndelete cu priveliștea dezastrului auto, provocat chiar de proprietarul mijlocului de transport neplutitor.
Un camion al echipei a scos mașina mea din râu și toată ziua mea de filmare șoferul autoutilitarei a meșterit la Dacie, până a făcut-o reutilizabilă! Semnează acest reportaj, un Nastratin Hogea modern.
Pe marele nostru artist Radu Gheorghe l-am surprins, zilele trecute, la cumpărături, într-un magazin cu unelte pentru grădinărit, semn că este și un bun gospodar. Îmbrăcat în ținută sport, nici nu zici că Radu Gheorghe are 72 de ani. Lumea l-a admirat de la distanță. N-ai cum să nu-l recunoști, n-ai cum să-l confunzi. Este unic și irepetabil…
Citește și: Mihai Bobonete, la un pas să fie dat afară. Momentul în care actorul a luat decizia care i-a schimbat viaţa