Poate chiar puțini dintre credincioși știu ce sfânt este prăznuit astăzi. Mulți români îi pomenesc numele, dar nu știu că el este sărbătorit pe data de 6 iulie. Cei mai mulți îl aduc aminte printr-o expresie celebră. Despre cine este vorba și cum a fost viața sa? Cel din urmă a fost ucenicul Sfântului Antonie cel Mare, iar după moarea acestuia el s-a retras în locurile în care era nevoie de învățătura lui.
Cu siguranță puțini credincioși știu, dar în ziua de 6 iulie îl sărbătorim pe Sfântul Sisoe. Majoritatea românilor au adoptat și ei expresia: ,,Sfinte Sisoe”, acolo unde au și auzit pentru prima dată acest nume. Este o formulă des întâlnită care are o tentă religioasă precum:,,Jesus!”, tradusă ca ,,Iisuse!”.
Expresia este utilizată deseori în special în producțiile cinematografice. Sfântul Sisoe chiar a existat și își merită locul printre marile figuri religioase în religia creștină. Sfântul Sisoe a fost ucenicul Sfântului Antonie cel Mare. El a mers în toate locurile unde era nevoie de învățătura primită.
Este cunoscut faptul că Sfântul Sisoe cel Mare a primit de la Dumnezeu puterea de a vindeca bolnavii, de a scoate duhurile rele din oameni și de a învia morții. Cuviosul ar fi fost adeptul postului absolut, iar zile întregi ajungea să nu mănânci nimic.
Acesta a murit în anul 429, ulterior rămânând o legendă. Se spune că și-a presimțit sfârșitul și s-a înconjurat de ucenici. Sfântul Sisoe i-a văzut pe toți la căpătâiul său: Sfântul Antonie, apostoli, profeți și îngeri. La final, chiar Dumnezeu a venit și le-a spus: „Duceţi vasul ales al pustiului!”.
De asemenea, despre sfânt există o mulțime de scrieri religioase despre minunile făcute de acesta. Scriitorul George Topârceanu a scris și el despre „Minunile Sfântului Sisoe”.
El este reprezentat în iconografia creștină ca un sfânt care se minunează la vederea unui mormânt deschis. Mormântul este cel al marelui împărat Alexandru Macedon.
Legenda spune că Sisoe a vizitat mormântul și a avut revelația legată de egalitatea tuturor oferită de moarte. Cel mai probabil povestea în cauză stă la originea expresiei utilizată în zilele noastre.
„Într-una din zile, un om se îndrepta cu fiul său spre chilia Sfântului Sisoe pentru a lua binecuvântare. Pe drum, copilul muri, însă tatăl, fără a se tulbura şi-a continuat drumul până la bătrânul Sisoe. A intrat în chilia acestuia cu fiul său în braţe. A căzut la pământ pentru a fi binecuvântat. După acest gest, tatăl s-a ridicat, lăsându-l pe copil la picioarele Sfântului Sisoe.
Bătrânul, necunoscand că fiul acestuia este mort, i-a spus:
– Ridică-te şi du-te afară!
După ce a rostit aceste cuvinte, copilul s-a ridicat şi a ieşit. În urma acestei minuni, tatăl i-a spus Cuviosului Sisoe cele petrecute cu fiul său, iar bătrânul i-a spus să nu vestească nimănui despre cele petrecute până la moartea sa.”, potrivit adevărul.ro.