Oamenii de știință au spus ce se întâmplă în corpul tău dacă îți este frică. Efectele care se produc sunt neașteptate. Frica este un sentiment familiar ce poate fi declanșat de orice, oricând. Frica poate fi povocată de un film, de un păianjen, de un eventual cutremur sau de moarte.
Frica este descrisă de oamenii de știință ca senzația de angoasă provocată de prezența unui pericol real sau imaginar. Chiar dacă ne naștem cu doar două frici înnăscute: frica de cădere și frica de sunete puternice, informațiile pe care le primim în viață ne ajută să prevenim și să anticipăm acele lucruri ce prezintă un potențial pericol.
Frica ne-a ajutat să supraviețuim prădătorilor și dezastrelor naturale. Cea mai mare parte a fricii se învață, iar fricile se dezvoltă prin asociere pe măsură ce ne dezvoltăm.
Atunci când nu vrem să mergem singuri pe o alee întunecată sau dacă, de exemplu, ne urcăm pentru prima dată într-un elicopter, știm, chiar dacă nu am mai trăit așa ceva, că acesta poate cădea, astfel că experimentăm un stimul prin anticipare.
Creierul omului are capacitatea de a crea anumite reacții de gândire și de acțiune, însă frica funcționează în mod autonom. Procesul are loc în hipotalamus, hipocamp și amigdala din creier, iar totul începe cu un stimul, informează omanii de știință. Spre exemplu, când ești singur acasă și deodată auzi o ușă care se închide, tu neașteptând pe nimeni.
Acest stimul duce la două reacții posibile: lupta sau fuga. A fost un curent de aer, ai lăsat ceva deschis, a intrat un străin în casa ta și îți poate face rău? Atunci, plămânii absorb cât mai mult oxigen posibil la fiecare respirație, sistemul digestiv și cel imunitar nu mai „irosesc energie”, iar corpul activează toate funcțiile de alarmă, astfel încât creierul nu mai este capabil să îndeplinească sarcini mici și își va concentra toate resursele pe un plan mai mare.
În acele momente, sistemul nervos simpatic, activat de hipotalamus, declanșează o reacție în lanț, măduva suprarenală este activată și emite adrenalină și noradrenalină. Pupilele se dilată pentru a capta cât mai multă lumină, iar tensiunea arterială și ritmul cardiac cresc din cauza hormonilor de stres. Sistemul endocrin produce până la 30 de hormoni care ajută sistemul circulator să se pună în mișcare.
În plus, vasele cutanate se contractă și pielea este privată de lichidul care îi menține temperatura, ceea ce duce la senzația de frisoane, iar nivelul de glucoză crește, care, împreună cu adrenalina, produce așa-cunoscuta „piele de găină”.
Pentru a controla fricile, este important să le cunoaștem, după care să ne împrietenim cu ele. Spre exemplu, cei care au frică de înălţime, când merg la munte, vor urca până acolo unde se vor simţi în siguranţă.
După un timp, este bine să reia acțiunea și să urce puțin mai sus, și tot așa, până când vor reuși să își învingă această frică.
Nu în ultimul rând, există diverse programe mentale care ne ajută să devenim mai curajoși, în așa fel încât să ajungem să ne putem stăpâni în fața a ceea ce ne sperie.