Sărbătoarea Paștelui aduce nu doar bucuria Învierii, ci și obiceiuri pline de semnificație spirituală, care ne reconectează la valorile credinței. Printre acestea, primirea anafurei ocupă un loc important. Mulți creștini merg la biserică în Săptămâna Mare sau chiar în dimineața Învierii pentru a lua anafura sfințită, dar nu toată lumea știe ce se face cu ea după ce ajunge acasă și cum trebuie păstrată.
Anafura este pâinea binecuvântată de preot, dar care nu este Euharistie (nu este Trupul lui Hristos, ca la împărtășanie). Este, însă, o hrană sfințită și cu un rol profund în viața spirituală a credinciosului, simbolizând binecuvântarea și ocrotirea divină.
Se oferă de regulă după Liturghie, iar în special de Paște, anafura este primită cu profund respect, fiind asociată cu lumina și harul sărbătorii Învierii Domnului. Anafura se ia pe nemâncate, dimineața, înainte de a consuma orice alt aliment și după o rugăciune scurtă, precum „Tatăl nostru” sau o rugăciune personală. Se poate lua:
CITEŞTE ŞI: De ce aprindem lumânări în Noaptea de Înviere. Ce semnifică gestul de a duce Lumina acasă
Pentru că este sfințită, anafura trebuie păstrată cu respect, într-un loc curat și dedicat:
Dacă ai primit anafura uscată (sub formă de cubulețe mici, deshidratate), aceasta poate fi păstrată mai mult timp. Dacă este proaspătă, este bine să o consumi în primele zile sau să o usuci pentru a rezista.
Ce nu trebuie făcut cu anafura? Aceasta nu se aruncă niciodată la gunoi sau pe jos. Dacă s-a stricat, se poate arde sau îngropa într-un loc curat din grădină, ca semn de respect. De asemenea, nu se folosește în scopuri lumești – este un dar sacru.