Ce s-ar putea întâmpla dacă Rusia ar ataca România. Explicaţia surprinzătoare a unui strateg militar

Ce s-ar putea întâmpla dacă Rusia ar ataca România. Explicaţia surprinzătoare a unui strateg militar
Ce s-ar putea intampla daca Rusia ar ataca Romania. Explicatia surprinzatoare a unui strateg militar

Războiul din Ucraina a determinat o creștere semnificativă a securității flancului estic al NATO, având în vedere modul imprevizibil în care acționează armata rusă. În ultima lună, de când a început conflictul militar din țara vecină, au fost multe voci avizate care au indicat un posibil atac asupra unor țări membre ale Alianței Nord-Atlantice, inclusiv România.

Însă sunt și specialiști care consideră că un eventual atac al rușilor asupra acestor state ar fi echivalent cu o înfrângere de proporții pe care ar suferi-o aceștia. Un reputat strateg militar a făcut o analiza a unor posibile scenaroii de război între NATO și Rusia și a explicat unde sunt punctele vulnerbaile ale armatei ruse.

Ce spune un reputat strateg militar despre posibilitatea ca Rusia să atace România

Generalul în rezervă Dan Grecu, doctor în Științe Militare și Informații, cu o vastă experineță în teatrele de operațiuni, unde a fost şef al Echipei Naţionale la Comandamentul Central American pentru operaţiunile din Irak şi Afganistan, apoi şef al Echipei Române de Legătură la Comandamentul Regional Sud al ISAF din Kandahar şi participant la Misiunea ONU din Etiopia şi Eritreea, consideră că scenariul în care Rusia va ataca una din țările membre NATO ar fi unul nerealist.

Însă având în vedere că Vladimir Putin a sfidat până acum orice fel de logică, strategul militar nu exclude în totalitate această variantă. Astfel, în eventualitatea în care armata rusă ar dori să inițieze un atac asupra flancului estic al Alinaței ar avea la dispoziție două variante, ambele sortite eșecului în opinia generalului (r) Dan Grecu.

Varianta 1: armata rusă atacă întâi Bulgaria

„În partea de sud-est, într-o eventuală agresiune militară prin Bulgaria o posibilă direcţie de ofensivă «se înfundă», cum spunem noi, în Munţii Rodopi şi Balcanii de Est, iar o alta, relativ paralelă cu Dunărea, ar implica expunerea totală a flancului nordic al agresorului, implicit nevoia unei acţiuni similare la nord de Dunăre, prin România. În plus, chiar dacă Bulgaria a devenit membră NATO, relaţiile ţării cu Federaţia Rusă au rămas strânse având în vedere atât aspectele socio-culturale – apartanenţa la grupul slav şi religia ortodoxă, cât şi cele economice, Bulgaria fiind dependentă de resursele energetice ruseşti care îi asigură integral consumul de gaz natural şi combustibilul nuclear şi în bună parte cele de hidrocarburi”, spune generalul, potrivit Adevărul.

Varianta 2: armata rusă ataca întâi România

„În ce priveşte o eventuală direcţie prin România, să facem apel la istorie şi să amintim că majoritatea istoricilor şi analiştilor militari care au studiat cel de-al doilea Război Mondial sunt de acord că părăsirea de către Armata Română a alianţei cu Germania a scurtat războiul cu circa şase luni, atâta fiind estimat timpul de care Armata Roşie ar fi avut nevoie să depăşească o apărare organizată pe Carpaţi”, punctează generalul Grecu.

Rusia ar putea ataca pe flancul de nord al NATO

Dacă un eventual atac al rușilor asupra țărilor din sud-estul NATO ar fi practic imposibil în primul rând datorită reliefului, nu la fel stau lucrurile și în cazul flancului nordic al Alianței, acolo unde temerile în rândul statelor precum Polonia și Țările Baltice sunt cu adevărat mari.

„Cu totul deosebită este situaţia în partea de nord, unde statele baltice au o frontieră comună cu Federaţia Rusă – Estonia şi Letonia direct, iar Lituania prin enclava Kaliningrad, un «cartof fierbinte» situat între Polonia şi Lituania unde Rusia a desfăşurat importante efective militare, avioane de luptă şi armament nuclear.

Ori distanţa dintre Belarus, un aliat fervent al Rusiei, şi enclava Kaliningrad, prin coridorul Suwalki aflat la graniţa polono-lituaniană, este de doar 65 km în linie dreaptă, ceea ce face ca acesta să fie considerat unul dintre cele mai sensibile puncte de pe teritoriul Alianţei.

Pe de altă parte, relieful favorizează acţiunile ofensive, atât spre Kaliningrad unde distanţa este mică aşa cum am spus, cât şi spre Polonia unde de la graniţa cu Belarus şi până la graniţa cu Germania există un relief jos, singurele obstacole naturale importante fiind râurile Vistula şi Oder, parţial şi Bugul. Pe cale de consecinţă, există argumente solide să afirmăm că Ţările Baltice şi Polonia sunt cele mai expuse state de pe flancul de est, concentrarea Alianţei asupra regiunii fiind şi logică, şi necesară.”

Superioritatea NATO față de armata rusă este evidentă

În ceea ce privește flancul sud-estic al NATO, România și Bulgaria sunt țări unde securitatea a fost întărită foarte mult în ultima vreme, ceea ce reprezintă un alt factor de descurajare privind un eventual atac al aramtei ruse asupra acestor state.

„Să nu uităm şi numai faptul că în ţara noastră există o brigadă multinaţională, un comandament de divizie multinaţională, ambele operaţionale şi un comandament de nivel corp de armată în curs de operaţionalizare. Mai mult, întreaga zonă beneficiază de sprijinul aerian al NATO asigurat printr-o prezenţă constantă a aviaţiei aliate în serviciul de poliţie aeriană al României şi Bulgariei şi de sprijinul aerian asigurat de flota aliată din Mediterana, care la acest moment include nu mai puţin de trei portavioane.

Tot în acest sens trebuie să privim recenta decizie a liderilor NATO de a constitui cele patru grupuri de luptă în zona centrală şi de sud a flancului estic, cel din România în care Franţa este naţiunea-cadru fiind şi cel mai avansat în operaţionalizare.  În fine, pentru a încheia acest subiect, subliniez că până la agresiunea Federaţiei Ruse asupra Ucrainei, atât cele patru grupuri de luptă din Polonia şi Ţările Baltice, cât şi trupele NATO aflate pe teritoriile României şi Bulgariei au fost asigurate pe baza principiului rotaţional, în deplin acord cu «Actul Fondator privind relaţiile, cooperarea şi securitatea reciproce» semnat de NATO şi Federaţia Rusă, încheiat la Paris, în mai 1997. Dată fiind însă invazia rusă din Ucraina şi efectele acesteia asupra securităţii colective s-ar putea ca acest principiu rotaţional să se transforme într-unul de prezenţă permanentă, problemă care în mod sigur va fi pusă pe agenda Summitului NATO din luna iunie de la Madrid”, a mai explicat generalul.

Dan Grecu afirmă că NATO este net superioară față de Federația Rusă la toate capitolele, iar un eventual atac asupra unei țări membre a Alianței ar fi echivalent cu o înfrângere pentru armata rusă.

„Nu cred că liderii ruşi vor lua vreodată o astfel de decizie şi am încrederea că planificatorii militari ruşi le vor explica acestora că o astfel de alternativă este de tipul «no-go», supremaţia Alianţei în forţe şi mijloace fiind generală în toate cele 5 spaţii de luptă – terestru, aerian, marin, submarin şi spaţial. Este adevărat că Federaţia Rusă deţine un avantaj numeric în ceea ce priveşte armamentul nuclear, dar nu şi calitativ, aşa că escaladarea unei confruntări la acest nivel ar fi un dezastru pentru întreaga omenire, nu numai pentru părţile beligerante, un dezastru care pune sub semnul întrebării însăşi existenţa vieţii pe pământ”, a conchis generalul.