Ce s-a ales de Marina Florea, cea mai frumoasă artistă a anilor ’80. La 62 de ani, și-a păstrat nu doar părul blond, ci și zâmbetul cuceritor
Pentru generațiile mai vechi, numele Marina Florea, alături de alte vedete consacrate, a însemnat tot ceea ce avea mai bun muzica ușoară românească. Astăzi puțini mai știu ce s-a ales de Marina Florea, cea mai frumoasă artistă a anilor ’80. La 62 de ani, și-a păstrat nu doar părul blond, ci și zâmbetul cuceritor.
Marina Florea, cea mai frumoasă artistă a anilor ’80
Pentru generațiile născut înainte de anii 70, dar și pentru cei născutți după anii 80, numele Marinei Florea era unul cunoscut, pe lângă multe alte nume deja consacrate, precum Angela Similea, Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Marina Voica, etc, despre care declara:
„Le-am admirat întotdeauna pe Mirabela Dauer, Corina Chiriac și Marina Voica. Când m-am lansat, într-adevăr, ele erau modelele mele.”
Bucureșteancă get-beget, Marina Florea se năștea pe 25 ianuarie 1962, dar până la vârsta de 18 ani nu avea nicio legătură cu muzica, deși dădea dovadă de talent. Anul 1980 este anul în care va începe cursurile Școlii Populare de Artă, la clasa regretatei Mihaela Runceanu și a compozitorului Ionel Tudor.
Ulterior, la finalul celor doi ani de studii, are șansa de a debuta pe micile ecrane, într-o celebră emisiunie a vremii, „Album Duminical”. Piesa de debut, semantă de George Grigoriu, se numea „Să nu te miri”.
A fost momentul ei de glorie, iar duă debutul de pe micile ecrane, și cu mai multă încredere, Marina Florea participa la concursurile de interpretare din acei ani. În anul de debut, câștiga premiul I la Festivalul București ’82, și tot în același an premiul al III-lea la Festivalul „Lotca de Aur” de la Brăila.
Cea mai bună voce în 1983
Urmează anl 1983 cu un premiu important pentr cariera ei, cel al juriului la Festivalul Național de muzică ușoară Mamaia 1983, la secțiunea Creație, și tot atunci primește premiul al III-lea la Concursul Internațional de muzică de la Praga.
„În 1983, când am avut marea șansă de a se fi redeschis Festivalul de la Mamaia, după ce fusese întrerupt 7 ani.
Pe-atunci fiind o singură televiziune, era foarte urmărit la nivel național, de aceea reprezenta o importantă rampă de lansare. Și ce bătălie era pentru obținerea biletelor la Teatrul de vară din Mamaia!
Atunci am avut privilegiul și bucuria să urc pe scenă alături de mari nume ale muzicii românești și totodată să fiu acompaniată de marele Sile Dinicu, dirijorul Orchestrei de Estradă a Radioteleviziunii Române.”povestea Marina Florea într-un interviu acordat lui Răzvan Toma.
Dar, momentul de lansare cu adevărat și de recunoaștere avea să vină din partea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. La un an de la debutul în muzica ușoară, Marina Florea era recunoscută ca fiind cea mai bună voce a anului 1983.
Ulterior, colaborează cu diferți compozitori și cineaști la realizarea coloanelor sonore pentru câteva pelicule importante, într anii 1984, 1988, 1989 și 1991, ultima fiind cu regizorul Mircea Drăgan pentru „Atac în bibliotecă”.
Marina Florea, o carieră de aproape 40 de ani
Pe lângă toat această activitte muzicală și discografică, cu cel puțion 13 piese de top și 5 albume, Marina Florea, cea mai frumoasă artistă a anilor ’80, va urca și pe scena celebrului Teatru de Revistă „Constantin Tănase” din Bucureșt, dar și în recitaluri la Melody Athenée Palace, Odobești, Internațional din Olimp, etc.
La Barul Melody, care de asemenea a fost o școală extraordinară pentru mine, am cântat aproape cinci ani. Într-o seară mi-am uitat acasă pantofii de scenă.
Când am constatat că nu-i am, n-am mai vrut să intru. Balerinele erau toate înalte, cu picioare lungi, cum să mă potrivesc eu cu ele, care am 1,60 m? N-am avut ce face, și am intrat pe scenă cu o pereche de pantofi ai unei balerine, care însă îmi jucau în picioare.”
Astăzi, la frumoasa vârstă de 62 de ani, Marina Florea a rămas la fel de frumoasă, la fel de blondă, și mereu cu același zâmbet cuceritor.
Cât despre pasiunile vârstei, în același interviu artista declara că „Am o casă dincolo de București, unde am o grădină și multe altele de care mă ocup. Mă duc adesea acolo, pentru că mă deconectează foarte mult. Îmi mai place să urmăresc un film bun, să ascult o muzică bună, să citesc o carte bună…”