Cu toții am auzit de cuvântul ”diaspora” și știm că reprezintă comunitatea românilor din afara granițelor țării. Totuși, acest cuvânt își are originile încă dinaintea Erei Noastre, autnci când comunitățile evereiești au fost dispersate și stabilite în afara Palestinei, după distrugerea Ierusalimului.
Se pare că originile cuvântului se află departe de țara noastră, mai exact în Orientul Mijlociu. În secolul VI Î.Hr. regele Babilonului, Nabucodonosr, al II-lea distrugea Ierusalimul, iar evreii alungați din cetate și stabiliți, ulterior, în jurul Palestinei, au reprezentat, pentru prima oară, ceea ce astăzi numim ”diaspora”. În prezent, prin extensie, termenul reprezintă orice grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine, potrivit wikipedia.
La noi, termenul vine din limba franceză, care la rândul ei l-a împrumutat din greacă. În vocabularul grecesc cuvântul se compune din ”dia” ce înseamnă ”împrejurul” și ”spora”, cuvânt care semnfică ”a împrăștia”
Potrivit celor mai recente statistici, în vara anului trecut se aflau aproximativ 9 7000 000 de români în afara granițelor țării noastre. Cei mai mulți dintre ei locuiau în Italia, Spania și Marea Britanie. În comparație, în anul 2006, Traian Băsescu, președintele de atunci al României, estima diaspora română la aproximativ 8 milioane de oameni. Cei mai mulți dintre ei locuind în fosta URSS, Europa de Vest (în special în Italia, Spania și Franța), America de Nord, America de Sud, Australia și Noua Zeelanda.
Potrivit wikipedia, limba română este vorbită de aproximativ 28 de milioane de oameni din toată lumea. Dintre aceștia, 24 de milioane o au ca limbă maternă. Această statistică o facea a cincea cea mai vorbită limbă dintre cele romanice. Prima este spaniola, urmată de portugheză, franceză și italiană.