Ce făcea Traian Băsescu, atunci când se întâlnea cu șefii țărilor europene. Dezvăluiri halucinante de la o ședință
În 2008, a avut loc un conflict între Traian Băsescu care era președinte pe atunci și Sarkozy. În acea vreme Franța deținea președenția UE. Care sunt dezvăluirile halucinante de la o ședință în ceea ce privește conflictul dintre Băsescu și șefii țărilor europene.
Dezvăluiri halucinante de la ședința la care a participat Băsescu și alți șefi ale unor țări europene
Între Traian Băsescu și Sarkozy a avut loc un conflict în anul 2008. Sarkozy admite că Traian Băsescu nu s-a comportat într-un mod diplomatic.
Sub titlul Le Temps des Tempêtes (Vremea furtunilor), Nicolas Sarkozy, a publicat prima parte din fluxul memorialistic consacrat din perioada 2007-2012, atunci când a deținut funcția de președinte a Franței.
Dezvăluirile făcute de către Nicolas Sarkozy
Sarkozy a dezvăluit motivele conflictului dintre el și președintele României la acea vreme, Traian Băsescu, chiar în primele 500 de pagini. care au referire la anii 2007-2008. Conform acestuia, Traian Băsescu s-a purtat într-un mod nu foarte diplomatic.
”Trebuia să învăţăm a lucra raţional”
Printre pasajele cărții lui Sarkozy
Referitor la perioada de şase luni în care Franţa a deţinut, în anul 2008, preşedinţia Uniunii Europene, se regăsește un pasaj, la paginile 462-463 ale cărții.
Conform dcnews.ro, Sarkozy povestește printre altele și episodul mai puțin diplomatic pe care l-a avut cu președintele României.
”Am luat imediat – spune Nicolas Sarkozy – o serie de măsuri care puteau trece drept chiţibuşuri, dar care pentru mine îşi aveau raţiunea lor în direcţia ce voiam să o adopt şi care, mai ales, doream să fie proprie Europei. Şi am anunţat că, în cele şase luni ale preşedinţiei franceze, voi suspenda şedinţele la ora 22.30 pentru a le relua la 8.30 dimineaţa. Trebuia să învăţăm a lucra raţional şi numai raţional nu era să încheiem toate întâlnirile noastre la vârf la ora 3 dimineaţa. Băsescu ”făcea valuri”.
Această hotărâre a avut şi o urmare. Am anunţat că în şedinţe voi refuza dreptul la cuvânt pe aceeaşi temă mai mult de două ori aceluiaşi şef de stat sau premier. Adunaţi 27 în jurul mesei, trebuia să ne disciplinăm dacă voiam să fim cât de cât eficienţi. Asta mi-a adus, de la început, o ciocnire puternică cu preşedintele român, căruia am refuzat să-i dau cuvântul pentru o a treia intervenţie. Acesta făcea valuri, mă acuza că dispreţuiesc cele 19 milioane de români şi ameninţa că părăseşte şedinţa. I-am răspuns, recunosc, cam nediplomatic: `Nu te sinchisi, dă-i înainte!`”.