Ce făcea Patriarhul Daniel pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Secretul CV-ului său din anii `90

Actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, pe nume Daniel Ciobotea, a avut o ascensiune rapidă în structurile puterii, presărată cu mai multe momente misterioase și neelucidate până în prezent, precum colaborarea cu fosta Securitate sau apartenența la Masonerie.

Ce făcea Patriarhul Daniel pe vremea lui Nicolae Ceaușescu

Dan Ilie Ciobotea s-a născut la data de 22 iulie 1951 în satul Dobrești, comuna Bara (Timiș). A absolvit Intitutul Teologic Universitar din Sibiu în anul 1974, are doctorat la lnstitutul Teologic Universitar din Bucureşti în anul 1976, a urmat Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg (‘78),  Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Freiburg im Breisgau (‘80), doctorat la Strasbourg (‘79).

Actualul patriarh este considerat unul dintre cei mai cultivați capi ai Bisericii Române din istorie, însă, pe de altă parte, CV-ul său dinainte de 1989, dar și cel post-revoluție are o mulțime de găuri negre.

Toți cei care i-au studiat biografia s-au întrebat cum a fost posibil ca un tânăr student român să traziteze nestingherit de multe ori granițele de vest ale țării, într-o perioadă în care obținerea unui pașaport era un vis pentru majoritatea românilor. Practic, în intervalul 1976-1988, existența lui Dan Ciobotea a fost un ”du-te vino” permanent între România-Franța-Germania-Elveția. Astfel că, iată cum arată biografia ante 1989 afișată pe site-ul oficial al Patriarhiei Române.

• 1976-1978 – Daniel studiază la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa);
• 1978-1980 – Daniel studiază la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania);
• 15 iunie 1979 – Daniel susţine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p).
• 31 octombrie 1980 – o versiune extinsă a acestei teze, sub îndrumarea mentorului său, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, este susţinută la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, cu titlul: Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală;
• 1980-1988 – este lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveţia;

Spre surprinderea totală a apropiaților, Daniel a avut timp să facă și o mulțime de drumuri în țară în intervalul ’80-’88,  dar în 1987, acesta s-a călugărit.

Secretul CV-ului său din anii `90

În data de 6 august 1987 a început astfel ascensiunea spectaculoasă spre structurile puterii ale tânărului Daniel, la vârsta de 36 de ani. A intrat în monahie cu numele de Daniel, iar nașul de călugărie a fost Ilie Cleopa, arhimandritul (stareţul) Mănăstirii Sihăstria din judeţul Neamţ. Astfel, a fost hirotonit ieromonah. În anul 1988 a fost ridicat în rang, până la protosinghel. Dar fotografiile din arhiva personală indică faptul că Dan Ciobotea a intrat în structurile înalte ale puterii bisericești cu mult timp înainte de a se călugări.

În anul 1988 a fost numit consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic” al Patriarhiei. Tot atunci a devenit și conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti. Caracteristicile funcțiilor confirmă astfel speculațiile potrivit cărora Daniel devenise responsabil cu Sectorul Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Române. Apoi, în biografia patriarhului urmează o perioadă misteriosă, nelămurită până în prezent, și anume 1989-1990.

Decembrie 1989 a fost unul dintre episoadele cele mai rușinoase din istoria Bisericii Ortodoxe Române. La data de 17 decembrie 1989, în mijlocul măcelului de la Timișoara, Patriarhul Teoctist Arăpașu i-a trimis o telegramă lui Ceaușescu, prin care îl informa în privința Adunării Naționale Bisericești, ce tocmai avusese loc. Experții interpretează acest gest de susținere a dictatorului în privința măsurilor brutale de reprimare a revoltei. O zi mai târziu, pe data de 18 decembrie, Patriarhul teoctist a convocat o ședință a Sfântului Sinod prin care își anunța mitropoliții că este de acord cu măsurile dispuse de regimul dictatorial și că mișcarea populară ar putea destrăma structurile statului, și implicit, BOR. Subordonații au fost de acord, iar Biserica n-a condamnat oficial, în acele zile, regimul comunist, iar fuga cuplului dictatorial a însemnat pamnică și în rândul capilor BOR.

În noaptea de 22 spre 23 decembrie, Patriarhul Teoctist a dispărut din Palatul Patriarhal, iar misterul a fost dezvăluit la mulți ani după Revoluție. În următoarele 112 zile, acesta a stat ascuns la Mănăstirea Regală „Sfânta Treime” din Sinaia. Scriitorul Arturs Silvestri nota în 2005
”Numai Prea Fericirea Sa Teoctist, straniul ezoterist Gelu Voican Voiculescu şi eu însumi cred că ştim pe acest pământ ce s-a petrecut cu adevărat în acele zile în Biserica Ortodoxă Română”.

Loviturâ în sânul BOR

Acele evenimente indică o lovitură în sânul BOR, ce a vizat îndepărtarea Patriarhului și care se va dovedi a fi parțial reușită. Unul dintre cele mai controversate personaje ale Revoluției din 1989, pe nume Gelu Voican Voiculescu, i-a sugerat patriarhului atât retragere cât și locul în care să se ascundă. A fost singurul vizitator din exterior al lui teoctist, informându-l despre mersul lucrurilor post decembrie 1989. Apoi, urmează data de 18 ianuarie 1990, o zi care a consemnat două evenimente notabile.

Patriarhia Română anunța printr-un comunicat de presă faptul că Patriarhul Teoctist s-a retras din Scaunul Patriarhal, fără a menționa cauzele. În alt comunicat se invocau motive de sănătate. În aceeași zi a fost înființat Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, condus de protosinghelul Daniel Ciobotea, iar din acest grup făceau parte și Arhimandritul Bartolomeu Anania, preotul profesor doctor Constantin Galeriu, preotul profesor doctor Dumitru Stăniloaie, preotul Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiş, dar şi câţiva oameni din afara bisericii, printre care Sorin Dumitrescu, Horia Bernea şi Teodor Baconsky.

Acest grup a reușit, printre altele, să impună în primele zile ale anului 1990 predarea religiei în școli. Influentul Daniel l-a propus în timpul ședințelor pe Bartolomeu Anania pentru funcţia de Patriarh, însă din motive necunoscute, cererea a fost respinsă. Daniel „l-a rechemat pe Teoctist în scaunul Patriarhal” la data de 4 aprilie 1990, dată la care grupul a fost desfiinţat. Patriarhul Teoctist avea atunci 74 de ani.

Comunicatul din 18 ianuarie, de „demitere” a patriarhului, a fost explicat succint de insuşi acesta într-un interviu acordat în aprilie 1990 ziaristului britanic Alec Russell, de la The Daily Telegraph: ”In tradiţia regulamentului ortodox este posibil ca un Patriarh să-şi dea demisia? — Conform canoanelor şi legiuirilor noastre bisericeşti ortodoxe, un Patriarh se poate retrage temporar numai din motive de sănătate. Acest lucru s-a întâmplat şi în cazul meu. Nicidecum nu a fost vorba de o demisie, care ar fi fost anticanonică. De aceea, la chemarea Sfântului Sinod, dupa însănătoşire, am revenit la slujirea de Întâi Stătător al BOR… » Dacă nu este posibil, cum vă explicaţi retragerea din 18 ianuarie? — Aveţi răspunsul în cel pentru prima întrebare…”.

Astfel că, în perioada 18 ianuarie – 4 aprilie 1990, BOR a fost condusă de către locotenenţa lui Daniel Ciobotea. Pe 12 februarie 1990 a fost ales, la propunerea Mitropolitului Nicolae Corneanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul de „Lugojanul”, iar în 4 martie 1990 a fost hirotonit arhiereu (cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească). A fost prpus apoi la șefia  Mitropoliei Moldovei, un post vacant încă din 1986. Pe data de 7 iunie 1990, Daniel Ciobotea a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, iar pe 1 iulie a fost înscăunat.

Ion Iliescu, ”Anticristul”

A urmat perioada de șefie la Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, pe care Daniel Ciobotea a făcut-o extrem de bogată, dar contrele cu Patriarhul Teoctist au continuat. În anul 1996, în preajma campaniei electorale, mitropolitul Daniel l-a invitat la Iaşi pe candidatul la preşedinţie Ion Iliescu. Patriarhul a refuzat însă să vină la Iaşi şi a lansat o declaraţia ca enoriaşii „să nu voteze cu Anticristul.

La data de 12 septembrie 2007 Daniel Ciobotea devine Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, după moartea, la 92 de ani, a lui Teoctist. „Cu 95 de voturi la 66, Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, a câştigat bătălia pentru Patriarhia Română în faţa Mitropolitului Ardealului, Bartolomeu Anania, în cel de-al doilea tur de scrutin organizat miercuri, 12 septembrie a.c. În primul tur, din cele 161 de mandate, Daniel a primit 80 de voturi, Anania 62 şi Ioan al Covasnei şi Harghitei 18 voturi, 1 vot fiind anulat. Câştigul i-a fost asigurat lui Daniel prin intermediul majorităţii votanţilor lui Ioan, cel de-al treilea candidat apărut ca din joben în urna Sfantului Sinod, în dimineaţa zilei de 9/12. Din cei 47 de membri ai Sfântului Sinod prezenţi la vot, 27 l-au ales pe Daniel al Moldovei în prima sedinţă a Sinodului”, este un articol din presa vremii. De asemenea, viitorul Patriarh a fost acuzat din nou, de diverse grupuri de creştini că este colaborator al Securităţii şi membru al Masoneriei.

”Nu vrem Patriarh fost angajat al catolicilor,  propus de masoni şi cu inclinaţii de dictator aşa cum este, din nefericire, IPS Daniel Ciobotea (fost angajat – 10 ani – al catolicilor şi protestanţilor in Elveţia, la Bossey, propus Patriarh – in mod oficial – de Masonerie prin vocea d-lui Frunzăverde, in conflict permanent cu sfintele mănăstiri ortodoxe din Moldova. Fapte relatate de mass-media şi bine cunoscute de Biserică). Comunitatea Creştinilor Ortodocşi – Practicanţi”.