21 iunie 2023, solstițiul de vară. Această zi, mult așteptată de toți iubitorii de soare și căldură, marchează trecerea astronomică la sezonul estival. Iată ce semnifică de fapt denumirea de solstițiu și câte ore are cea mai lungă zi din an. Tot ce trebuie să știi despre acest eveniment astronomic interesant.
Solstițiul de vară are loc fiecare emisferă a planetei, fie că este vorba de sud sau de nord. În mod tradițional, solstițiile marchează schimbarea anotimpurilor, alături de echinocțiile de primăvară și de toamnă.
Cuvântul solstițiu provine din latină și înseamnă „soare nemișcat”, deoarece preț de câteva zile înălțimea maximă a soarelui pare să rămână stabilă. Acesta se referă la cele două momente din an când planul determinat de centrul Soarelui și de axa de rotație a Pământului se regăsește perpendicular pe planul orbitei Pământului.
Pământul se află în mod constant într-o dublă mișcare: de translație, pe o orbită în jurul Soarelui, și de rotație, învârtindu-se în jurul său. Datorită mișcării de rotație, care durează 24 de ore, avem zile și nopți, deoarece doar jumătate din planetă primește afluxul solar la un moment dat.
Solstițiile au loc deoarece axa de rotație a Pământului este înclinată cu 23,4 grade în raport cu orbita Pământului în jurul Soarelui. Această înclinare determină anotimpurile planetei noastre, deoarece emisfera nordică și cea sudică primesc cantități inegale de lumină solară pe parcursul unui an.
Astfel, solstiţiul de vară care are loc miercuri, 21 iunie, la ora 17:58, fenomen care marchează începutul verii astronomice, nu doar calendaristic, fiind perioada din an cu cea mai lungă durată de lumină naturală a Soarelui și, în același timp, cea mai scurtă la sud de ecuator.
În țara noastră solstițiul de vară este asociat cu sărbătoarea Sânzienelor sau Drăgaica, celebrată în ziua de 24 iunie. Conform tradiției, Sânzienele sunt nişte fete frumoase, care dansează și trăiesc prin păduri sau pe câmpii.
Astfel, pe data de 23 iunie, felele din sate obișnuiau să pună sub pernă flori de sânziene, în speranţa că îşi vor visa alesul. De partea cealaltă, femeile măritate își puneau flori de sânziene la mijloc, crezând că așa vor scăpa de dureri și vor atrage frumusețea de partea lor.
O altă tradiție spune că sătenii treceau prin foc animalele domestice pentru purificare și aprindeau torţe pe câmpuri, deoarece exista credința că focul alungă dăunătorii. În plus, cei care își găsiseră deja sufletul pereche erau încurajați să facă pasul spre căsătorie, deoarece se spunea că vor avea parte de o familie fericită și de belșug.