Pe 7 ianuarie, creștinii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Ioan Botezătorul, o zi cu semnificație profundă, care marchează încheierea oficială a sărbătorilor de iarnă. Aproximativ două milioane de români își sărbătoresc onomastica, această zi fiind prilej de bucurie, tradiții și obiceiuri păstrate din generație în generație.
Sfântul Ioan Botezătorul, cunoscut și sub numele de „Înaintemergătorul Domnului”, ocupă un loc special în tradiția creștină. Fiind văr după trup al lui Iisus, Ioan s-a născut într-un mod miraculos din Elisaveta și Zaharia, părinți care nu mai sperau la un copil din cauza vârstei înaintate. Un moment unic legat de nașterea sa este tresărirea în pântecele mamei sale când aceasta s-a întâlnit cu Fecioara Maria, care îl purta pe Hristos.
Viața Sfântului Ioan a fost dedicată rugăciunii, postului și chemării oamenilor la pocăință. Acesta îi boteza pe cei care veneau la el în râul Iordan, îndemnându-i să ducă o viață curată și dreaptă. Nu făcea compromisuri, motiv pentru care și-a atras ura Irodiadei, soția lui Irod, ceea ce a dus la moartea sa martirică.
Ziua de 7 ianuarie este aleasă pentru prăznuirea Sfântului Ioan deoarece urmează imediat după Bobotează, sărbătoarea Botezului Domnului. În tradiția creștină, după fiecare sărbătoare mare este cinstit și sfântul care a avut un rol important în eveniment. În acest caz, Sfântul Ioan este cel care l-a botezat pe Iisus în râul Iordan.
Sărbătoarea de Sfântul Ion este cunoscută și sub alte denumiri, precum „Sânt-Ion” sau „Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul”. Este o zi plină de veselie, deoarece se spune că cine nu se bucură în această zi va fi trist tot anul.
Printre cele mai populare obiceiuri se numără „Iordăneala”, în cadrul căreia tinerii stropesc oamenii cu agheasmă proaspătă, primită de la Bobotează. După slujbă, cei stropiți oferă bani sau alte daruri, care sunt folosite mai târziu pentru o petrecere.
Un alt obicei este „Iordănitul femeilor”, o petrecere dedicată nevestelor. Acestea se adună într-o gospodărie, aduc alimente și băuturi, iar veselia ține până dimineața.
Conform tradiției, Sfântul Ioan este protectorul pruncilor. Se crede că această sărbătoare aduce sănătate copiilor și îi ferește de malformații sau boli. Totodată, unii români serbează această zi pentru ca Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc și animalele de fiarele sălbatice.
Un alt element interesant este credința că după Sfântul Ion „se botează gerul”. Acest fenomen simbolic marchează o schimbare în vreme, frigul începe să se mai domolească, iar iarna devine mai blândă.
În dimineața zilei de 7 ianuarie, fiecare persoană trebuie să se stropească cu agheasmă nouă pentru a fi protejată de boli și necazuri pe parcursul anului.
Sfântul Ioan este un simbol al pocăinței, al purificării și al noilor începuturi. Este o zi care aduce împreună comunitatea, iar tradițiile și obiceiurile transmit un mesaj de unitate și speranță. Cu o istorie bogată și un rol esențial în spiritualitatea românească, sărbătoarea rămâne un prilej de introspecție, dar și de celebrare a vieții.
Astfel, pentru cei aproximativ două milioane de români care poartă numele Sfântului Ioan, ziua de 7 ianuarie este mai mult decât o simplă onomastică – este o invitație la bucurie și la trăirea valorilor creștine.