Ce dorință majoră are Victoraș după moartea tatălui său, Victor Socaciu, la doar 25 de ani: „Îmi doresc mult” EXCLUSIV

Ce dorință majoră are Victoraș după moartea tatălui său, Victor Socaciu, la doar 25 de ani: „Îmi doresc mult” EXCLUSIV
Victoraș Socaciu vrea un copil

Victoraș Socaciu, fiul regretatului Victor Socaciu, împlinește mâine vârsta de 25 de ani. Marina Almășan i-a oferit, potrivit spuselor sale, cel mai frumos cadou pe care l-ar fi putut primi. Mai precis o carte ce, odată ce-o va parcurge, îl va face să trăiască și să afle amănunte neștiute despre povestea de dragoste a părinților săi. Aceștia au divorțat după o căsnicie de 16 ani.

Fiul lui Victor Socaciu împlinește 25 de ani

În primul său interviu acordat alături de mama sa, în exclusivitate pentru Impact.ro, cei doi ne-au făcut dezvăluiri emoționante despre viața lor de familie.

  • Victor, cum e să porți același nume ca marele artist care a fost Victor Socaciu?

Victoraș Socaciu: Pentru mine este o mândrie și o onoare, dar în același timp este și o mare responsabilitate pe care o simt. Acum că nu mai este, eu îi duc numele mai departe și trebuie să-i continui într-un fel, cât de mult pot, munca. Sunt mândru de acest nume, iar dacă voi avea un băiat, sută la sută tot așa se va numi. Îmi doresc mult un copil.

  • Cum te-ai gândit să-i dai fiului vostru numele tatălui său?

Marina Almășan: A fost creat un precedent. Prima mea fiică poartă numele de Marina. Era Marina mare și Marina mică. Atunci când s-a născut Victoraș, pe de o
parte iubindu-l pe tatăl său, am simțit nevoia să-i facă o bucurie în plus pe lângă faptul că i-am făcut un fecior și să-i dau și numele lui. Plus că era acea
simetrie ce se crease cu sora lui.

Cum își sărbătorea în familie ziua de naștere

  • În curând va fi ziua ta…Ce-ți dorești la aniversarea ta?

Victoraș Socaciu: Această carte este cadoul suprem pe care-l putea primi cineva de ziua lui, nu-mi mai doresc nimic altceva. Astăzi mi-a fost oferită de către mama
mea, cu o dedicație foarte frumoasă. Am răsfoit-o acum și am fost foarte puternic emoționat.

  • Marina, va găsi Victor în carte dezvăluiri mai puțin știute?

Marina Almășan: El mic fiind, nu era atent la detalii pe care eu le povestesc. El alerga printre picioarele noastre, în patru labe. Iar noi ne trăiam povestea de iubire.
E clar că va afla din carte elemente multe din viața de familie, pe care mult mai târziu a început să le conștientizeze. Când ești mic, nu ești atent la mama și la tata,
vrei doar ca mama să-ți cumpere mașinuțe, iar tata să te plimbe cu bicicleta. Victor o să intre într-o poveste frumoasă, din care poate o să iasă mai trist, dar poate mai bogat sufletește.

  • Cum sărbătoreați în familie ziua ta de naștere?

Victoraș Socaciu: Ambii m-au răsfățat enorm de mult, îmi luau în special lego, asta-mi doream. Ne adunam toată familia la masă, primeam cadouri, râdeam, glumeam. Era o atmosferă foarte plăcută. Acum voi sărbători cu mama, familia, prietena mea, bunicii.

  • De când părinții tăi s-au despărțit, cât de des ți-ai mai petrecut ziua de naștere cu tatăl tău?

Victoraș Socaciu: Au mai fost zile de naștere și la tatăl meu, apoi când a plecat în Canada nu mai aveam cum să ne vedem. După ce s-a întors, relația noastră era alta.
Devenise un pic mai rece în ultima perioadă și nu ne-am mai văzut la fel de mult ca înainte.

  • Marina, ce-i pregătești fiului de ziua sa?

Marina Almășan: La pachet cu această carte vor veni și niște lucruri pe care mamele le cumpără copiilor, iar ei nu au nevoie. Eu mi-am dorit să scriu această
carte în primul rând pentru Victor. Dacă-l voi vedea bucuros citind-o, înseamnă că l-am nimerit cu acest cadou. El face 25 de ani. Totul se învârte în jurul cifrei 5. Eu
și tatăl lui ne-am cunoscut la Ceaiul de la ora 5, cartea e pentru Victor care împlinește 25 de ani.

Cel mai greu moment pentru fiul Marinei Almășan

  • Cum a fost momentul divorțului?

Victoraș Socaciu: A fost unul dintre cele mai grele momente. Îmi amintesc cum, în seara de Crăciun din 2011, ne-am pus la masă să sărbătorim. Tata mi-a zis că va
fi ultimul petrecut împreună. M-am emoționat foarte tare. M-am dus în cameră, am început să plâng, nu o să uit asta niciodată. Probabil am încercat să-i împiedic, dar ce putea un copil de 14 ani să schimbe la ce au decis doi oameni orgolioși.

Marina Almășan: Am pregătit cumva acel moment, în casă deja se instalase o răceală între noi, aveau loc discuții. Când apăruse acea persoană, Victoraș văzuse că
sufăr, că trec printr-o stare foarte proastă, că plâng. Era un consumn pe care-l remarcase, cumva era ceva ce nu mai era familia noastră. El probabil a simțit că
ceva nu e în regulă.

  • Ți-a fost greu să crești fără tatăl tău?

Victoraș Socaciu: Era și el acolo, dar nu mai era prezent în fiecare zi. Dar am avut și am o mamă extraodinară, care a avut grijă de mine.

  • Marina, ești pregătită să devii soacră mare?

Marina Almășan: Ana îmi place foarte mult. Îmi doresc să mai scriu, să călătoresc și mereu mă rog să se împace bine copiii mei. Sunt atât de fericită când văd
cât de frumos împart ceea ce au, când văd câte lucruri frumoase îi leagă. Mi s-ar părea greu să văd, ca în cazul meu, cum ceva frumos se termină. Vreau să fie așa mereu, eu să fiu fericită pe margini. Nu mă bag, în zilele noastre sunt ca și căsătoriți, îi văd ca pe o familie. Le mai lipsește doar copilul! Se gospodăresc singuri,
au doi câini care sunt ca și copiii lor, că trebuie să-i îngrijească, să-i plimbe, să-i ducă la doctor. Sunt foarte pregătiți. Iar faptul că au servicii bune, care le oferă și
un confort financiar, îi face să aibă o relație relaxantă. Iar multe dintre nenorocirile în cuplu vin din cauza lipsei banilor. Sunt pregătită să devin soacră mare, bunică,
mai am puțin și ies la pensie, trebuie să am activitate.

„Jucam șah foarte mult, la Cornu”

  • Victor, cum te înțelegi cu surorile vitrege din partea tatălui?

Victoraș Socaciu: Mă înțeleg bine cu ele, iar faptul că tata nu mai este ne face să ne aropiem ușor, ușor unii de alții. Cu pași mici. Trebuie să fim apropiați, doar noi am mai rămas.

  • Ce amintiri te leagă cel mai mult de tatăl tău?

Victoraș Socaciu: Îmi lipsește foarte mult. Am multe amintiri cu el, mergeam la Cornu, jucam ping pong, jucam șah foarte mult cu el. Erau nște momente speciale.
Când eram mic mă bătea de mă rupea, dar de la 18 ani am reușit să-l bat și eu și eram așa mândru. Am multe momente când chiar mi-e foarte dor de el.