Ce colinde se cântă pe 25 și 26 decembrie. Când se merge cu Steaua - Playtech Știri

Crăciunul este o perioadă plină de tradiții, iar colindele au un loc special în inimile tuturor de Crăciun. În special pe 25 și 26 decembrie, atmosfera este devine magică, iar asta și datorită grupurilor care bat la ușă pentru a colinda. Ce colinde se cântă pe 25 și 26 decembrie? Ele au rămas aceleași de sute de ani și aduc la fel de multă bucurie în inimile celor care le ascultă.

Colindele de Crăciun – o tradiție bine păstrată

Pe 25 decembrie, colindele joacă un rol foarte important. După slujba de Crăciun, colindele sunt o parte importantă din magia sărbătorilor de iarnă.

Se spune că dacă nu primești colindătorii vei avea ghinion. Ei trebuie să îți colinde casa, aducând prosperitate și noroc, iar la final trebuie răsplătiți cu bucate sau bani. Pe vremuri, colindătorii erau cinstiți cu mere, colaci, nuci, vin fiert și altele. Acum, colindătorii sunt întâmpinați cu aceeași bucurie, însă la final sunt recompensați cu bani.

Grupurile de copii, tineri sau colindători profesioniști străbat satele și orașele pentru a împărtăși mesajul Crăciunului. Tradiția începe la începutul lunii decembrie, când Moș Nicolae dă startul sărbătorilor de iarnă.

Ce colinde se cântă pe 25 și 26 decembrie

Unul dintre colindele populare în pe 24 și 25 decembrie este „Steaua sus răsare”. Copiii merg din ușă în ușă cu o stea strălucitoare, decorată și înfiptă într-un băț, aducând aminte de steaua care i-a condus pe magi către locul nașterii lui Iisus.

Un alt colind popular este „Deschide usa, creștine”, care înfățișează momentul când păstorii vin să se închine pruncului Iisus. Versurile sale emoționante sunt cântate încă din cele mai vechi timpuri.

Citește și: Unde locuiește Moș Crăciun, de fapt. Misterul a fost deslușit

Un alt colind iubit pe 25 decembrie este „Astăzi s-a născut Hristos,” care amintește de vestea minunată adusă de Îngeri păstorilor. Este un colind special, care poate fi cântat în cor și va emoționa orice ascultător.

Atât pe 25 decembrie, cât și pe 26 se cântă următoarele colinde: „Astăzi s-a nascut Hristos”, „Iată, vin colindătorii”, „Sus la poarta raiului”, „Trei pastori”, „Sus boieri”, „Florile dalbe”, „Steaua sus răsare”, „O, ce veste minunată”, „Moș Crăciun cu plete dalbe”, „Am plecat să colindăm”, „Din an în an”, „Asta-i seara de Crăciun”, „Colindăm iarna”, „La Betleem colo-n jos”, „Noapte de vis”, „Sara Crăciunului nost”, „Sculați gazde nu dormiți”, „Viflaime, viflaime”.

Originile colindatului

Genul de cântec popular pe care l-am numi în mod obișnuit „colind” astăzi are origini diferite. Cuvântul „colind” provine, probabil, din franceza „carole”, un dans în cerc însoțit de cântat, adesea cu un model de vers și refren.

Prin Evul Mediu târziu, colindele erau, așadar, în principal muzică de dans pentru sărbători comunitare. Cu timpul, au fost folosite și ca cântece procesionale în timpul festivalurilor religioase și ca însoțire pentru piese religioase de teatru.

Abia mai târziu au început să fie cântate în biserici și asociate în special cu Crăciunul.

Cântarea melodiilor populare de Crăciun a primit un impuls de la Sfântul Francisc de Assisi. În 1223, el a creat o scenă a Nașterii lui Iisus la marginea orașului, invitând copiii satului să vină să vadă ieslea în timp ce le învăța cântece simple pentru a onora venirea Domnului.

Această nouă obișnuință din luna decembrie a crescut în fiecare an, devenind din ce în ce mai elaborată, răspândindu-se în întreaga Europă, fiecare cultură adăugând propriile tradiții locale la sărbători. Colindele au fost compuse și învățate de oamenii simpli oriunde se desfășurau scenele cu iesle și piese de teatru sezoniere.

Bucuria cântării colindelor a fost contagioasă și de neoprit. Formații de cântăreți și muzicieni sau colindători, așa cum aveau să fie cunoscuți, au susținut spectacole pe colțurile străzilor, în taverne și în case, mergând din ușă în ușă.